41 de ani…
Ma gandeam ca desi Magellan e la noi doar de o saptamana, mi se pare ca a crescut. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca e baiat mare si sta singur acasa fara noi. Chiar ma gandeam zilele trecute cum o sa creasca el si o sa imbatraneasca si o sa ajunga un motan batran, cu mustati mari la 15 ani si atunci mi-am dat seama ca si eu o sa fiu mai batrana cu 15 ani si o sa am, recte 41 de ani. O la la!!! La asta nu m-am gandit pana acuma. Cum o sa fiu eu la 41 de ani!!! Dubios tare!! Tare de tot!!! Cateodata am o imaginatie bogata, dar cand vine vorba de a ma imagina pe mine batrana, sau de fapt, mai batrana decat acum, se cam taie firul. De fapt nici la 26 de ani nu m-am imaginat vreodata. Hai ca la 20 da… dar nu cred ca mai mult. Nu mi-a fost foarte greu plecand de la faptul ca stiam cam cum or sa stea lucrurile, dar acum, acum cand habar n-am ce fac sau ce sa fac si incotro s-o iau, mi se pare teribil de greu sa fac o alegere pentru a imi imagina viitorul, darmite sa fac o alegere in real life… Stiu ca trebuie sa fac alegeri, stiu ca trebuie sa fac “fapte”, stiu ca lenea si alte asemena naravuri nu mai sunt o solutie, dar nu e usor sa ies din imensa inertie in care ma aflu. Povesteam la un moment dat despre piese de domino. Sunt de-abia la faza la care ma gandesc cum sa ridic cateva piese si cum sa le asez astfel incat mai tarziu dandu-le un bobarnac, viata sa porneasca. In acest sens tot ce am facut azi a fost sa dau un mail. Poate maine primesc un raspuns, sau poate maine o sa fac mai mult. Am zis ca e complicat doar….