Aiureli…
Daca ar exista o reprezentare grafica a expresiei lasa pe maine ce ai de facut azi sau poate chiar pe poimaine sau niciodata… cred cu tarie ca eu as fi aceea. Este foarte trist si chiar revoltator pe alocuri. De ce naiba sunt asa?! Vorbeam ieri de o toamna frumoasa, credeti ca o sa apara ea, toamna asta perfecta, fara ca eu sa fac nimica?! Da, asa ziceam si eu, n-are cum!!! Asa ca eu de ce sunt tot aici? Tot pe scaunul asta lenevind, deranjata din cand in cand de proaspatul meu motan… Acum ca sa fac o mica paranteza si sa laud motanul sau unul din beneficiile de a avea motan este ca fac patul in fiecare zi de o saptamana intreaga, lucru care inainte nu s-a intamplat decat foarte rar. Si lucrurile sunt toate la locul lor si e chiar ordine si disciplina. Disciplina din partea mea, nu a lui :)) Dar incercam sa ne intelegem bine 😀
Tot aici sunt, tot nimic fac, dar o sa imi revin intr-o zi sper 🙂 nu se poate altfel. Nu sunt o cauza pierduta, nu? NU?!?!?! HAi ziceti ca NU!!!! Va rog 😀 Da, da… Mai vedem noi saptamana viitoare cum sta treaba… Week-end colorat!