Piese de domino…
Stiti chestiile alea facute din piese de domino, cand le pui in picioare la o distanta potrivita astfel incat lovind-o pe prima, cad toate, una dupa alta, pana la ultima? Eu am ajuns in viata mea la momentul in care ultima piesa care a cazut a fost prea departe de urmatoarea si nu a mai daramt-o. Astfel nu se mai intampla nimica. Astept un vant, un ghiont, un ceva care sa loveasca prima piesa ramasa nedaramata si astfel viata mea sa o ia din nou din loc. Dar nu se intampla nimica. Nu se intampla nimica si pentru ca eu nu stiu ce vreau sa se intample. Nici nu mai am puterea sa mai vorbesc despre asta. Am vorbit atata, am discutat, am analizat, am scris… nu am facut tot ce se poate omeneste posibil pentru a afla ce trebuie sa fac, dar pentru moment cel putin am facut cam tot ce pot eu. Nu am raspuns la intrebarea asta si sunt sanse mari nici sa nu gasesc vreodata. Sunt putin aceia ce gasesc raspunsul asta in viata si cei mai multi nici nu-l cauta atata. Cei mai multi nu-si pun atatea intrebari, isi traiesc viata cursiv odata ce au luat-o pe un drum si fiecare piesa cade la rand… Singurul gand care-l mai am e sa o iau din loc. Nu am raspunsul la intrebare, dar nu mai pot astepta sa-l aflu, cel putin nu acuma. Va trebui sa imi fac timp printre picaturi sa-l mai caut, candva poate il voi gasi, dar acum nu mai am timp. De fapt, timpul mi-a expirat de mult mai mult timp, dar nu-i usor sa iti lasi speranta sa moara. Pare nemarginit de trist…