Monthly Archives: March 2010

Daca…

Dupa ani si ani de zile, nu stiu cum, total intamplator, mi-am adus aminte poezia asta. Cei din generatia mea poate si-o aduc aminte de la inceputul manualului de Cultura Civica dintr-a 7-a. Nu stiu daca acum mai exista atat poezia in manual, cat si materia in programa :)) Ce m-a fermecat atunci la poezia asta nu este promisiunea de la final de a ajunge OM, ci mai degraba parcursul… Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor; Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred si-i ierti si nu te superi de indoiala lor; Daca de asteptare nu ostenesti nicicand, nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul

Read More

Piese de domino…

Stiti chestiile alea facute din piese de domino, cand le pui in picioare la o distanta potrivita astfel incat lovind-o pe prima, cad toate, una dupa alta, pana la ultima? Eu am ajuns in viata mea la momentul in care ultima piesa care a cazut a fost prea departe de urmatoarea si nu a mai daramt-o. Astfel nu se mai intampla nimica. Astept un vant, un ghiont, un ceva care sa loveasca prima piesa ramasa nedaramata si astfel viata mea sa o ia din nou din loc. Dar nu se intampla nimica. Nu se intampla nimica si pentru ca eu nu stiu ce vreau sa se intample. Nici nu mai am puterea sa mai vorbesc despre asta. Am vorbit atata,

Read More

I just love Monday mornings…

Stiu ca suna ciudat rau :))) si probabil pare neadevarat :)) dar din cand in cand I really love Monday mornings… Mai ales cand e soare si cald… Acum nu stiu daca in dimineata asta a fost chiar cald (nu prea cred) si soarele era cam pitit printre nori… dar dimineata asta a fost frumoasa. Imi plac diminetile de luni pentru ca imi plac inceputurile, iar luni dimineata este un inceput, chiar daca doar de saptamana. Iti da sansa sa o iei de la capat, intr-un mod mai frumos, intr-un mod mai bun. Iti da sansa de a face lucrurile cum trebuie. La fel de bine se poate spune si I really hate Monday mornings, dar astazi nu e cazul.

Read More

Om bun… o esarfa in dar…

Anul trecut nu am reusit sa ajung nici la Gala Om Bun din primavara, nici la Festivalul Om Bun din iarna si nici macar la Maratonul de Folk din septembrie, asa ca anul acesta trebuia neaparat sa ajung la OM BUN. Sala nu a fost plina ochi, dar destul de plina si asa a ramas pana tarziu in noapte dupa ora 12 cand s-a terminat spectacolul si cand nu se mai putea ajunge acasa decat cu taxiul.

Amintiri galbene…

Niciodata nu stiu nimic si traiesc intr-o ceata totala. Cateodata ma trezesc si ma intreb ce caut aici, cateodata nici nu ma mai trezesc :)) Complicat rau si somnul e mare… Sunt cel mai nostalgic om cu putinta.. nu va ganditi la anii de dinainte de ’90, ma refer asa, la viata mea… mereu privesc in urma, mereu privesc cu duiosie la amintiri.. mereu e o melodie care sa ma intoarca undeva prin trecut, de la ziua de ieri pana la anii copilariei si cateodata mi se face doooor, tare dor… Daca toata viata mea ar fi galbena…. E foarte ciudata culoarea asta galbena… Cand eram mica-mica, prin clasa intaia, mergeam cu mama dimineata la scoala si era iarna si

Read More

Bilant – februarie…

Merg pe o strada lunga. La inceputul drumul a fost anevoios, iar eu alergam sa scap mai repede. Acum e doar plictisitor si mult mai usor, merg alene pentru ca nu ma mai grabesc nicaieri… Stiu deja unde voi ajunge, stiu deja ce se va intampla acolo…