Cine sunt eu sa judec pe altii, cine sunt eu sa stiu cine si cat stie, cine si cat merita…?? La urma urmei, cine sunt eu sa ma uit la paiul din ochiul altuia…cand am si eu o barna in ochiul meu…?? Raspunsul e simplu si evident: sunt NIMENI! Acestea fiind zise si demonstrate, va anunt ca s-a terminat… totul… Eu o iau de la capat… In alta parte… fara pareri de rau, fara regrete si resentimente dar neprivind inapoi… Va urez toate bune si va zic ADIO….n-o sa ne revedem prea curand…
Nu privi in urma ta, lasa tot ce-a fost Nu trai din amintiri, n-are nicï un rost…
Ce te faci cand visele ti se implinesc? Ce te faci cand ai asteptat ceva, asa mult timp si intr-un final mai mult sau mai putin apoteotic, se si intampla? Ce te faci cand ti-ai dorit ani la rand sa scapi si intr-un final scapi? Cand ani la rand ai facut una sau alta si vine clipa eliberarii, in care nu mai trebuie sa faci, ce te faci atunci? Nu ma intelegeti gresit sau nu interpretati asta altfel decat trebuie. Nu vreau inapoi la ce a fost… nu plang dupa anii facultatii… nu ma plang ca s-a terminat, din contra ma bucur teribil ca in sfarsit am scapat… oricum ar fi nu ma mai intorc inapoi… poate doar daca fac
Imi cer scuze celor care nu au nici o legatura cu asta, dar maine e ziua cea mare, maine e ziua in care dau licenta si asa cum am promis unei prietene dragi, voi scrie aici un principiu… Principiul graficului inchis Fie (X,norma), (Y,norma) doua spatii Banach. Fie T un operator liniar definit pe X cu valori in Y. Atunci T este marginit daca si numai daca T este inchis. Demonstratie. (T marginit) daca si numai daca (T e este continuu) daca si numai daca oricare (F inclus in X inchis rezulta T(F) inclus in Y este inchisa) Gt={(x,y) cu propietatea (x,y) apartine lui Dt x Y, y=Tx}=Dt x T(Df) inchis Presupunem ca Gt este o submultime inchisa a spatiului
Astept, cu mare nerabdare, clipa finala… Clipa in care o sa se termine totul… Am obosit sa ma enervez, am obosit sa ma revolt, am obosit chiar si sa ma intristez… am obosit sa invat, am obosit sa ma fac ca invat, am obosit sa fiu vesela… am obosit sa fiu politicoasa, am obosit sa fiu corecta, am obosit sa fiu studenta, am obosit sa fiu……….. Astept clipa eliberarii, astept sa fiu eu, astept sa mi se permita asta in totalitate… desi, parca tare as mai vrea sa-mi dau demisia… din lumea asta…. Astept un final de zile mari, un final care sa-mi arate ca n-a fost totul in zadar, ca n-a fost totul o greseala, ca poate ceva a
……analiza….. e o chestie ciudata… analiza matematica… am urata-o ani de zile… 6 mai precis, 6 ani am crezut ca analiza e oribila, ce-a mai cumplita parte a matematici… cand auzeam pe cate unul ca ii place, il credeam nebun. Cred ca i-am urat si pe toti profesorii care mi-au predat analiza numai pentru ca predau aceasta materie infecta… Acum dau licenta. Ironia sortii face ca acum sa invat analiza pentru ca pare a fi cea mai usoara si putina materie de invatat… soarta se razbuna si imi da o lectie, mi-a placut algebra, mi-a placut geometria, analiza, niciodata… a venit vremea, dupa atatia ani, sa inteleg ca analiza e usoara… probabil si frumoasa, asta inca n-am descoperit… dar oricum lucrurile nu
Am îmbătrânit. Nu e ziua mea azi, n-am îmbătrânit azi cu un an, doar cu o zi. Vine o vreme când îmbătrânești și o altă vreme când realizezi asta… Am ajuns la vârsta la care oamenii se așteaptă de la mine să fiu responsabilă iar eu mă astept la același lucru de la ei. Am ajuns la vremea în care oamenii din jurul meu se căsătoresc, eu înca nu mă aștept la asta de la ei și sper că nu e încă nimeni care să se aștepte la asta de la mine. Am ajuns la vremea când multe lucruri par doar niște copilării și par prostești și eu le-am făcut cândva, dar acum… parcă nu mai e vremea lor… Am îmbătrânit… E o altă vreme…
Am ajuns la concluzia că oamenii nu prea știu să fie fericiți… uneori suntem și nici nu băgăm de seama… deschideți ochii larg și-o să vedeți….
Mai e puțin până la licență, din ce în ce mai puțin… trebuie să îmi recitesc lucrarea, s-o corectez (n-am mai citit-o niciodată după ce am scris-o la calculator) și are o tonă de greșeli, nici nu mai știu ce scrie acolo… Ar fi trebuit s-o corectez atunci, numai că atunci când am terminat-o, m-am bucurat așa tare că am scapat încât n-am mai vrut s-o văd la față și uite că acum în al 12 -lea ceas mă întorc la ea și nu pricep nimic… e tipic… e tipic pentru mine… e tipic pentru mine și să mă plâng… totul pare așa tipic… sunt așa de previzibilă… m-am apucat s-o citesc, s-o corectez și nu merge și am dat