Tag Archives: tristeti

Gânduri vesele și triste…

Am furat din povești, am furat din postări, am furat din tot… Chiar și din pozele de miercuri… 1 Decembrie o zi buna de start? Nu neaparat daca primești cumva ciolan cu fasole sau cine știe ce altceva și tu vrei să ții regim. Eu de fapt vreau să-mi schimb modul de viață și modul de a mânca și nici nu cred să-mi dea cineva ciolan cu fasole… Eeehh… că e târziu în noapte sau dimineață devreme am mai scris de multe ori. Am mai scris de multe ori și că o iau de la capat. Ce să mai vorbesc de poveștile alea aproape ”pescărești” cum că vreau una sau alta. Chiar și genul ăsta de atitudine de acum a

Read More

Trecut-au anii…

Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri și niciodată n-or să vie iară, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară, povești și doine, ghicitori, eresuri… ce fruntea-mi de copil o-nseninară, abia-nţelese, pline de-nţelesuri… Stau în pat lângă un morman de chestii destul de inutile. Unele sunt de aruncat, unele de mutat în altă parte. Mi-e lene. Nu mi-e cald, poate doar un pic foame. Sunt un pic pleoștită fără motiv. Poate un pic melancolică. Am dat peste o hârtie de acum 5 ani, de după licență, pe care scriam că societatea asta ne pervertește. Cat de adevărat. Acum vreo 7-8 ani ziceam că sistemul e devină. Asta mi-a adus într-un fel un punct în plus la examenul de geometrie, deși

Read More

M-am pierdut…

Ah! am devenit un om atât de plictisitor, de la fel, de fără sens. Sunt aici și sunt așa acum. Sigur că n-am vrut să sfârșesc așa, sigur că nu vreau să rămân așa, sigur, sigur… dar așa sunt! Acum și aici mi-am pierdut sensul, mi-am pierdut identitatea. Era să scriu că mi-a fost furată identitatea, dar nu este așa. Am lăsat-o să plece, puțin câte puțin… Acum am impresia că nu a mai rămas nimic… Am impresia că eu nu mai sunt eu, nu mă mai recunosc pe de-a-ntregul… De undeva de departe, dintr-o zare pare că îmi face cineva cu mâna, pare că aș fi eu, eu cea de demult, dar nu sunt sigură… S-ar putea până și

Read More