Nu e nici pe departe atât de târziu cat e de obicei când mă apuc de scris, dar azi încep mai devreme pentru că nu știu când am să și termin. Atât am apucat să scriu acum vreo 2 ore, după care m-am oprit. Să revin. Sunt un pic tristă. N-aș putea spune “nimic important” pentru că este important, dar pot spune nimic prea diferit de ce mi se întâmpla în general, doar că acum toate mi se par mai grave. Încep să nu mi se mai pare nici unele ok, de nici o culoare. Nu o sa zic că am și făcut ceva sau că am un plan anume în minte. Poate am să găsesc ceva la un moment
Ieri era soare și frumos și cald. Poate nu chiar în realitate dar a fost frumos. Azi, azi ninge și nu doar ninge e și viscol, e furtună. Zapada vine din toate părțile si mă îngheață. Îmi ucide orice gând bun, orice speranță, orice licărire… Chiar și luminița de la capătul tunelului s-a stins de la atâta viscol. Am rămas pe întuneric, în beznă 🙁 Sunt paralizată aici și acum în aceasta beznă și nu mai cred că am să merg vreodată. Nu mai am putere să cred că am să schimb ceva. Sunt iremediabil tristă 🙁