Asa de fericita am fost azi ca a fost frig. Astept doar sa fie frig cu soare… e mai vesel asa 🙂
Pentru ca mi-e tare dor de toamna si chiar si de o evadare prin tari mai civilizate…
Am observat azi o multime de frunze uscate pe jos, deci probabil chiar o sa vin toamna. N-au mai ramas multe zile din vara calendaristica. Nu e un sfarsit de an, dar ma gandesc inevitabil la toate lucrurile pe care am vrut sa le fac si nu le-am facut in anul asta. N-am mai scris bilanturi din iunie, drar daca le-as fi scris, in fiecare ar fi aparut acelasi si acelasi esec al stilului meu de viata. Dupa 2 luni si o saptamana am inceput sa cedez si am cedat in fiecare zi cate o bucatica din taramul atat de greu castigat. E inutil sa spun ca nu meritam asa ceva. Ca ar fi trebuit sa lupt pentru mine mult
Prea cald pentru mine zilele astea. Imi placea mai tare cand era racoare. Chiar imi aminteam pe la pranz cat era de frig asta-iarna. Cum ningea si credeam ca nu se mai termina odata sau niciodata. Cum asteptam primavara. Asta asteptam atunci, primavara, nu vara asta calda. Nu mai pot! Nu mai pot cu nimic si cu toate. Tot cu gandul la toamna traiesc. La toamana aceea perfecta. Mi-e teama ca nu o sa vina. Trebuie sa muncesc mult si din greu pentru ea si eu pare ca nu fac decat contrariul. Pare ca nu vreau s-o traiesc. Am cateodata impresia ca o fac intentionat. Ca nici de-a naibii n-o sa fac in viata ce trebuie. Ce trebuie pentru mine.
Stiti cum e cu oamenii, mereu sunt nemultumiti :))) Cateva luni in urma ma plangeam de prea multa iarna, de prea multa zapada, acum ma plang de prea multa caldura. Zilele trecute murind de cald in casa ma gandeam sa ma duc sa deschid geamul sa intre niste frig, avand in minte aerul ala rece de iarna care iti intra in oase si care in loc sa te paralizeze de trezeste si te face sa fii mai viu ca niciodata. Azi e un pic mai racoare si adie vantul, deci ne putem duce cu gandul, chiar daca nu e cazul, la toamna… O poza dintr-o toamna superba la Munchen….