De fiecare dată când mă enervez și nu am cui sau unde să-mi strig enervarea îmi aduc aminte de blog. După îmi aduc aminte că sunt niște oameni care îmi citesc blogul și că s-ar putea să nu fie cel mai bun loc de urlat. Apoi îmi aduc aminte că am lăsat blogul cam în paragină și nu prea îl mai citește nimeni, deci pot să urlu cât vreau. Până la urmă renunț la scris și de cele mai multe ori rămân doar cu urletul interior. M-am enervat!