Trec printr-o fază dubioasă zilele stea, de fapt sunt mai multe zile decât doar zilele astea și de fapt nu e o fază total necunoscută mie, căci îmi este cunoscută de ani de zile. Nu știu totuși cum să scap de ea. Mereu zic că încerc să mă tratez, dar și asta e doar o fază. Cele două faze, faza de prăpastie și faza de ridicare din prăpastie, alternează la nesfârșit astfel încât nu-s nici în prăpastie de tot, dar nici departe nu-s. Alternanța asta doar mă lasă să trăiesc fără să mă lase să fac mare lucru în rest. Sigur că una-alta mai fac, dar sunt departe de ce mi-aș dori.
Sunt un om dubios cu multe preferinte ciudate. Am zilele mele care imi plac si 1 noiembrie este una dintre zilele astea. Anul trecut pe vremea astea eram fericita la Bergamo. Anul asta vacanta de toamana am avut-o un pic mai devreme si 1 noiembrie, luni, sunt acasa. Planurile mele de azi nu s-au realizat pentru ca aproape niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Sigur ca puteam sa fac mai multe, dar sigur puteam sa nu fac nimic din ce-am facut, singurul lucru care conteaza la final este ca a fost o zi frumoasa si ca poate sunt din nou pe drumul cel bun. Imi place sa sper si cateodata reusesc sa sper pana la