Sunt intr-o graba nebuna, nebuna spre un loc fain. O zi careia nu-i dadeam prea multe sanse de dimineata, s-a transformat precum cenusareasa intr-o zi frumoasa, intr-o zi cu multa ciocolata chiar daca nu pentru mine 😛 Pentru o clipa tot entuziasmul acela de saptamana trecuta si toata agitatia parea pierduta. O clipa numai a durat, treptat-treptat m-am adunat si iata ca acum la ceas de seara am si o poveste culinara pentru voi. Da, povestea mea merge mai departe, de fapt toate povestile merg mai departe… Maine o sa traiesc o experienta noua cu poze. Sa vedem ce-o sa iasa. Acum va las si fug… Noapte frumoasa…
Afara e frig ca intr-o dimineata rece de vara la munte… As fi vrut sa fiu acolo, dar sunt aici. Asta e! Nu le poti avea pe toate 🙁 Am scapat de examene totusi. Desi ar trebui sa fiu mai entuziasmata, nu sunt. Imi aduc aminte ca era intr-un manual de romana de prin scoala primara o poveste. Nu mai stiu cum se chema, dar era cam asa. Un barbat isi trimite baiatul foarte lenes sa munceasca. Baiatul in loc sa se duca la munca, s-a dus la mama lui, i-a cerut bani si dupa a stat degeaba toata saptamana. La sfarsitul saptamanii s-a dus la taica-su sa-i dea banii pe care ii “muncise”, numai ca taica-su s-a prins ca
De puțin timp, mâine e deja azi… E o zi importantă sau cel puțin ar trebui să-i acord o importanță sporită… E un nou început… deocamdată doar de vacanță… merită să incep tot felul de lucruri… e luni… e 15… e o zi bună pentru asta. A fost o seara… nu prea știu cum să-i zic… de pomină… anostă și ratată inițial… o să ne aducem aminte de ea ceva timp de acum înainte totuși… Pentru cei care îmi citesc blog-urile cu regularitate… dacă există așa ceva… anunț că, într-o zi, sper cât mai curând, voi publica o poveste… “Păţania lui Alex și Georgiana sau De ce e bine să nu fi lacom…”