Am terminat sesiunea zilele trecute si m-am simtit teribil de obosita. Ma laud cat de bine ma descurc cu multitaskingul, dar la sfarsit sunt cam epuizata. Imi consum energia in multe directii si sfarsesc prin a nu mai avea deloc si prin a nu mai vrea sa fac nimic. Asta pana ma prinde iar cine stie ce “microb” si iar imi fura energiile. Ma impart in prea multe directii. Prea imi doresc sa le reusesc pe toate in acelasi timp. Cand sunt obosita ma opresc din a face lucrurile corecte si incep sa cred ca e ok sa fac si lucruri gresite, incep sa cred ca e ok sa nu mai fac lucrurile corecte, macar pentru o vreme. Acum sunt
Nu stiu cum si in ce fel a trecut saptamana asta. Acum doar mi-e somn. Ma tot plang de oboseala si ma oftic la culme. Normal ca sunt obosita daca ajung sa scriu doar la miezul noptii, daca ma culc la 2 si ma trezesc mereu si mereu devreme. Ziua de joi o astept cu mare drag. Miercuri am ultimul examen si joi am asa un sentiment ca o sa dorm pana tarziu. Cel putin am sa incerc un pic. Nu cred sa pot dormi foarte mult din cauza lui Magellan si a faptului ca trebuie sa ajung la sala. Saptamana asta mi-a placut pe jumatate. N-a fost prea buna pe alocuri, dar a fost si buna. Ar trebui sa
Ma prinde bine melancolia, trsitetea… imi dau un aer aparte, stiu asta. Si revolta mi se potriveste, n-as fi eu daca nu m-as revolta macar uneori. Cu toate astea optimismul e ceea ce imi place cel mai mult la mine. Nu am intotdeauna motive sa fiu optimista, de cele mai multe ori chiar n-am, dar asa imi place sa fiu. Asta e ce ma tine in viata, ce ma face sa pun un picior in fata celuilat. Asa am trecut prin viata pana acum. Optimisul asta e completat evident si de ceva inconstienta pe alocuri, dar nu e relevant in povestea mea de acum. Ma enerveaza oamenii care imi iau fericera, care vor sa-mi distruga optimismul. Nu inteleg de ce
Starea mea de spirit e in ceata, ceata mare si nu stie incotro s-o ia. Ar fi doua posibilitati. Una si cea mai probabila, sa se intoarca la lene si la plictiseala. E destul de confortabila, nu trebuie sa mai fac nici eu nimica daca ea e asa si scapam cu totii de treaba. Dar… pentru ca normal ca exista un dar… e cam plictisitoare din fire starea asta… Adica ti-e lene azi, ti-e lene maine, dar pana cand… ca poate lenea n-a omorat pe nimeni, dar plictiseala sigur da. Cealalta posibilitate e mai nuantata. Adica as putea fi vesela, optimista si intreprinzatoare. Avantajele ar putea fi mai multe. Dezavantajul major este ca poti sa obosesti de atata optimism, veselie