Câteodată îmi permit să fiu fericită, câteodată am motive să fiu fericită… și atunci apar niște oameni mici și rai și negrii, care distrug tot. Zici că s-au vorbit între ei, nu alta… Nu s-au vorbit, dar lucrează foarte bine în echipă chiar dacă nu se cunosc… În nesimțirea lor nu le pasă de fericirea mea, chiar dacă mie îmi pasă de fericirea lor… Ce mă enervează cel mai tare e că pe mine mă doare și nu mai pot să mă bucur de fericirea mea. În loc să fiu un om fericit sunt doar un om trist… Mă așteaptă totuși pe scena de la Sala Palatului niște OaMeni BUNi… la multi ani mie…
Nu stiu altii cum sunt, dar eu daca as face mereu ce-mi propun as fi ajuns departe de mult… asa sunt tot acasa :)) Ma pricep mai bine ca multi, daca nu cumva mai bine ca toti ceilalti, sa aman lucrurile. Ai putea crede ca deviza mea in viata este: Nu face azi ce poti lasa pe maine, ca poate face altul sau nu mai trebuie facut. Nu e total adevarat, dar este suficient de mult cat sa fie teribil de deranjant!! As vrea sa pot schimba asta la mine. Imi place de mine cand fac lucrurile cum trebuie si la timp si nu in ultima secunda. Bilantul luni martie nu arata prea bine. Nici nu stiu ce as putea
M-am saturat de toata mocirleala de afara… orasul, chiar daca nu e total paralizat, este ingrozitor… e apa si zapada peste tot… nu mai pot… dupa ce ca sufar de lene cronica, sa mai trebuiasca sa ies si din casa pe asa o vreme… oribil…In rest toate bune… am scapat de sesiune cu toate examenele luate si cu note mari, ma tarasc de una singura si la cursurile de italiana… sa vedem ce s-o alege de ele… :)) si astept cu nerabdare concertul Tapinarii din Club A – Anti-Valentine’s Day 😀 si Omul Bun de la Sala Palatului… VREAU PRIMAVARA!!!