Once again, I don’t know what the fuck it’s wrong with me… Nu, n-am să mă apuc să scriu blog în engleză, nu e stilul meu… :)) Dar e adevărat, nu știu ce naiba e cu mine. Aș fi zis că sunt complet lipsită de energie, dar nu-i chiar așa. Oricum sunt destul de vlaguită. Probabil de la faptul că nu fac nimica. Paradoxul acesta care ma reprezintă de la o vreme… Cu cât fac mai puține, cu atât sunt mai obosită. Mă enervează teribil vremea de afară. Îmi omoară toate, toate micile speranțe. Marile speranțe am eu grija să le omor. Ehe he… Viața asta… De mâine în 3 luni împlinesc 27 de ani și tare mi-e teamă că
Sunt obosita, dar si fericita pe alocuri. Fericiri mici, obisnuite, frumoase. Sunt lucruri de care nu incetez sa ma bucur, desi as fi putut sa ma obisnuiesc de mult. Sunt lucruri pe care imi place sa le fac si lucruri pe care sper sa ajung sa le fac la un moment dat. Ce mi se intampla in timp ce imi tot fac planuri, da, este viata. Dar chiar s-asa cu planurile fiind ocupata tot apuc sa traiesc cate ceva. Am avut o zi frumoasa desi agitata…
Toate pe lumea asta au un sfarsit. Nu poti tot timpul sa fii asa fericit si cu chef de viata, nu? Asa ca gata, s-a terminat! Azi n-am avut chef de nimic si de nimeni. Ii urasc pe toti si pe toate… am baut un litru jumatate de must si mi-am comandat mancare acasa ca nici sa deschid frigiderul n-am avut chef. Pe Magellan l-as fi aruncat pe geam mai ales cand nu era cuminte!!! Este inca viu, don’t worry 😛 Am dormit la pranz si s-ar putea sa ma si culc devreme. Nu mai vreau nimic!! Sa dispara toate… ar fi frumos daca mi-as reveni pana maine pentru ca e luni si as putea sa o iau de la