Am deschis pagina blogului și azi sunt decisă să scriu. N-am mai scris de o căruță de timp. Nu știu de ce. Nu am un motiv anume. Nu am mai avut chef, nu am știut ce să scriu, nu știu exact. Probabil toate. Nu am găsit nimic interesant de spus. Nu am mai avut chef să mă plâng de prea frig sau prea cald, nu am avut chef să mai scriu cât de mult îmi place primăvara și nici să mai aleg poze cu flori din când în când. Ce caut eu în viața mea? mă mai întreb din când în când. Mă și enervez uneori, dar nu prea des. Vreau să mă apuc să învăț lucruri, dar deocamdată am
Ei da, nu am chef azi… Nu am avut chef de nimic. Nimic, nimic, nimic. Nu sunt în faza în care să fiu fericită sau măcar într-o fază mai puțin rea. Nu caut nimic, nici un fel de răspuns. Sunt în faza în care vreau doar să mă scufund. Sunt iar în faza în care trebuie să mă duc iar în jos ca mai apoi să mă enervez și să încerc să-mi mai revin. Dacă nu cad și mă dau cu capul de toți pereții (nu la propriu, doar la figurat, prin depresie) nu îmi pot reveni.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce fac toată ziua n-aș știi ce să răspund. Nimic, cam ăsta ar fi răspunsul dar totuși… Ce înseamnă nimic?! Cu ochii pe pereți nu stau și atunci ce anume fac mai exact?? Nu știu :-s Mă străduiesc cât pot să povestesc despre tarta de căpșuni… Mâine dimineață să-și clătească lumea ochii cu ea 😀 Noapte frumoasa…
Mâine e azi şi eu în loc să dorm, stau şi îmi fac autocritica. Nu dorm la ora asta pentru că n-am apucat, pentru că în loc să fac tot felul de treburi la timpul lor, eu n-am făcut nimic. Ar fi trebuit să fac curat, ar fi trebuit să fac bagajul, ar fi trebuit poate să am şi un plan. Ştiu că am să le rezolv pe toate, ştiu că am să fac ce trebuie să fac şi am să las la o parte ce e mai puţin important măcar aparent. Sunt omul multitasking, jonglez cu toate. Asta fac eu, dar fac asta dintr-o mare necesitate. Am ajuns să fiu aşa de eficientă doar dintr-o foarte mare lene, doar
După toată agitaţia din ultimele săptămâni, acum s-a lăsat liniştea. Azi chiar n-am făcut nimic. N-aş putea spune că a fost bine, dar nici prea rău n-a fost. Trebuie să mă mai adun un pic ca după să mă odihnesc iar şi apoi să mă pregătesc de sesiune. Ultima sesiune. Nu mai aştept nimic. Nu am chef de nimic, iar în clipa asta mor de cald în casă. Nu ştiu cum şi de ce. Mă culc că iar m i-e somn, dar sper să nu mai visez apă. Am visat când am dormit pe la prânz că mergeam cu un tren pe nişte şine foarte înalte, deasupra unei ape. Putea să fie o mare, putea să fie un ocean. Nu
Azi am mintea goală. Nu am nici cea mai mică idee ce să scriu. Dap, nu am chestii de povestit așa că doar vă arăt noul meu pahar de băut ceai.