Na! că timpul trece peste toți, oameni sau motani și Magellan a împlinit 2 ani!
Ziua asta de luni mi s-a părut o zi bună, chiar dacă și-au scos colții ceva obiceiuri proaste. Nu le-am putut face față tuturor, dar măcar așa un pic m-am luptat cu câteva… Ar trebui să dorm la ora asta, dar știu că mâine dimineață am să găsesc cadourile de la Mos Nicolae oricum. Aș putea zice despre mine că sunt un copil cuminte din moment ce n-am primit niciodată nuiele și parcă am primit tot timpul ceva cadouri. Am avut grijă anul ăsta să am în cizme cadouri chiar dacă sunt singură acasă, așa că abia aștept dimineața de mâine să dau cu ochii de ele. CHiar dacă eu cu mâna mea le-am ales și chiar dacă eu cu
Asta scriam anul trecut pe vremea asta 🙂 Mi se pare incredibil că a trecut un an și poate și mai incredibil cât de relaxata sunt acum față de atunci… Îmi făceam atâtea griji, atâtea probleme. Mă gândeam dacă am să mă descurc, daca o să ne descurcăm. M/Ne-am descurcat 😀 Toate sunt bune… Așa ca un fel de P.S. mai vreau să zic doar atât: nu mi se pare că e comparabilă treaba cu a avea un copil, nu mi se pare că sunt mai aproape de asta și nici cred că sunt mai puțin convinsa că nu vreau un copil.
Magellan a fost rapit 😀
E greu cateodata sa iei decizii. Mai ales pe cele bune si corecte. E mai simplu sa faci prostii, e mai simplu sa fii impulsiv si sa faci ce iti trece intr-o secunda prin cap. Mereu ai impresia ca o sa le poti indrepta pe toate la un moment dat. Ca iei acum o decizie gresita, dar o sa vina si vremea cand o sa faci alegerile corecte. Nu stiu daca vine si vremea asta vreodata. La mine nu prea a ajuns. Acum, de data asta, este vorba de o decizie care miauna. Habar n-am daca e o decizie buna, habar n-am daca nu e prea mult pentru mine, pentru noi. Habar n-am daca o sa iasa ceva din toata