A fost o zi atat de lunga cum n-am mai trait de mult. A fost si complicata… Singurul lucru care conteaza acum de fapt este ca totul a fost bine si sper asa sa ramana si de acum incolo. Chiar daca planurile ni s-au amanat un pic, le rezolvam noi pe toate. Chiar si concediul. O sa-mi trebuiasca cateva zile sa ma adun, dar ma descurc eu. Acum doar mor de somn si maine ne trezim asa devreme… Apaticii mei, amandoi, sunt bine 😀 hi hi hi… nici unul nu mai arata asa 😛
Ma gandeam ca desi Magellan e la noi doar de o saptamana, mi se pare ca a crescut. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca e baiat mare si sta singur acasa fara noi. Chiar ma gandeam zilele trecute cum o sa creasca el si o sa imbatraneasca si o sa ajunga un motan batran, cu mustati mari la 15 ani si atunci mi-am dat seama ca si eu o sa fiu mai batrana cu 15 ani si o sa am, recte 41 de ani. O la la!!! La asta nu m-am gandit pana acuma. Cum o sa fiu eu la 41 de ani!!! Dubios tare!! Tare de tot!!! Cateodata am o imaginatie bogata, dar cand vine
In frigiderul meu este/exista/se afla un tort. Exista si un motiv pentru care el, tortul, se afla acolo. Nu prea stie totusi lumea de ce, dar cine a trebuit a aflat si a facut ca tortul sa apara. N-a fost tocmai o vraja, desi se poate spune ca e un tort vrajit. Poze cu el nu va pot arata pentru ca nu este inca gata, mai trebuie imbracat, ornat, aranjat, tuns si frezat. In rest e gata si pot spune sigur ca e si bun, ca am avut un fel de preview. Poate maine facem si niste poze daca ne lasa sarbatoritul. Si nu, sarbatoritul nu e Magellan :)) Desi acum sta pe birou, cu ochii in monitor si din
Il avem pe Magellan de fix o saptamana, iar el face azi fix 8 saptamani de cand s-a nascut 🙂 De cand l-am adus acasa la noi nu l-am lasat singur niciodata pana azi. Ziua sta cu mine, iar seara daca eu am mai iesit in oras a fost Cip acasa. Dar… azi, a trebuit sa il lasam singuri. Faptul ca ne-am luat pisoi ne-a schimbat un pic viata, pe de o parte in bine (vezi faza cu facut patul in fiecare zi :-P), dar pe de alta parte e si mai complicat… Acum ca ne-am mai obisnuit unii cu altii, incercam sa nu ne mai incurcam unii pe altii 🙂 Azi l-am lasat singur, dormea cand am plecat. Am
Magellan nu ma lasa sa scriu blog-uri, Magellan nu ma lasa sa fac aia, Magellan face ailalta…Magellan, Magellan, Magellan…. Cam egocentrist Magellan asta!! N-ar fi asa o problema daca nu s-ar intersecta cu egocentismul meu!!! Rau de tot!! Poate asa mai invatam si noi una alta… Nu sa semanam mai mult cu el, ci din contra :)) E o experienta sa ai in casa un animal de care sa ai grija, cu care sa te joci…. Cam complicat pe alocuri chiar, dar ma adaptez. Maine-poimaine o sa mi se pare ca e aici de o vesnicie si nici n-o sa-mi pot imagina cum e fara el :)) Mai e putin, putin pana la sfarsitul lunii si deci, si a jumatati
Magellan a fost rapit 😀
Azi-noapte am visat pisici, multe pisici… de tot felul, mai mari, mai mici… in mai multe vise… venisera toate sa-mi spuna toate grijile pe care trebuie sa mi le fac acum ca m-am hotarat sa il adopt pe Magellan… ca si cum eu nu le-as fi stiut si treaza fiind :)) Pare asa o decizie importanta… o sa vedem de maine incolo daca o sa facem fata 😀 Sa-mi tineti pumnii!!
E greu cateodata sa iei decizii. Mai ales pe cele bune si corecte. E mai simplu sa faci prostii, e mai simplu sa fii impulsiv si sa faci ce iti trece intr-o secunda prin cap. Mereu ai impresia ca o sa le poti indrepta pe toate la un moment dat. Ca iei acum o decizie gresita, dar o sa vina si vremea cand o sa faci alegerile corecte. Nu stiu daca vine si vremea asta vreodata. La mine nu prea a ajuns. Acum, de data asta, este vorba de o decizie care miauna. Habar n-am daca e o decizie buna, habar n-am daca nu e prea mult pentru mine, pentru noi. Habar n-am daca o sa iasa ceva din toata
Cei doi iubiti ai mei… 😀
Dintr toate lunile anului, luna mai imi este cea mai draga. Nu numai pentru ca am atatea motive de sarbatorit, ci si pentru ca e cea mai frumoasa luna de primavara. Luna asta mai, mai 2010, nu a fost perfecta cum mi-as fi dorit-o, dar a fost frumusica 🙂