Azi e ziua istorică în care am făcut mâncare rece pentru prima oară și după 6 ore și jumătate a și ieșit ce trebuia. Aproape că nu îmi vine să cred că am reușit. Am avut ceva emoții, dar s-a dovedit că dacă am avut rețeta perfectă și dacă am fost răbdătoare cu ea n-am avut cum să dau greș.
Am făcut azi niște poze și poate chiar o să iasă ceva drăguț, cine știe… Am ajuns iar la teatru ceea ce mă face nemaipomenit de fericită. Înerc să recuperez timpul pierdut. Încerc și să merg mai departe… Mă bucur că seară mai este răcoare și sper să ajung să profit de ea înainte să dispară… Încerc să mai profit și de mine înainte să dispar… Noapte frumoasă…
Daca tot s-au intors elevii la scoala azi, incerc si eu sa ma intorc la blog. Sa scriu in fiecare zi pe blog. Am tot incercat, dar nu prea am avut chef. Toate mi se pare prostii, toate mi se par banalitati… Nu ca pana acum am scris altceva, dar parca acum nu mai am nici un chef de ele… In ultimele 2 luni am tot auzit de la toti oamenii ca viata merge inainte. Da mai, oameni buni, dar viata nu mai merge inainte la fel. Nu e ca si cum nimic nu s-a schimbat. Am devint din omul trist de dinainte, unul si mai trist si mai amarat si mai fara de corabii… Ziceam zilele trecute cuiva ca