Gândul îmi zboară de la un la alta, când sunt veselă, când sunt tristă, durează doar o fracțiune de secundă să mă răzgândesc, durează doar o fracțiune de secundă să o iau din loc sau să mă opresc. E primăvară, e mai, luna mea favorită. Stau între 4 pereți galbeni și îmi imaginez cât de mult mi-ar plăcea să fiu afară. Toată lumea mă invidiaza. Ce minunat e să nu trebuiască să te duci nicăieri. Da? Chiar așa?! Nope, nu mai e… O bătaie din palme și lumea ar putea s-o ia din loc… un simplu răsucit de degete și nu aș mai fi aici… știi, odată am zburat, și nu atunci când am zburat cu parapanta și nici atunci
Stiti chestiile alea facute din piese de domino, cand le pui in picioare la o distanta potrivita astfel incat lovind-o pe prima, cad toate, una dupa alta, pana la ultima? Eu am ajuns in viata mea la momentul in care ultima piesa care a cazut a fost prea departe de urmatoarea si nu a mai daramt-o. Astfel nu se mai intampla nimica. Astept un vant, un ghiont, un ceva care sa loveasca prima piesa ramasa nedaramata si astfel viata mea sa o ia din nou din loc. Dar nu se intampla nimica. Nu se intampla nimica si pentru ca eu nu stiu ce vreau sa se intample. Nici nu mai am puterea sa mai vorbesc despre asta. Am vorbit atata,
Desi nu mai sunt decat 10-11 zile pana se termina anul 2009, eu as mai avea cateva dorinte pentru el. Mi-as dori tare mult sa apuc sa le fac pe toate. Sa apuc sa fac ce-mi place, adica puzzle-urile mele, sa reusesc sa le termin pe toate pana se termina anul. Sa reusesc