Ma uitam de dimineata la un film si era o scena in care cineva deschide usa casei si la usa erau doi oameni. Un barbat si o femeie. Barbatul era in camasa cu maneca lunga si nu avea haina si eu ma intrebam cum naiba umbla ala asa cand afara ninge :)))) Evident, in film nu era iarna… A trebuit sa ies azi din casa pentru un ou, iar oul era in mare pericol. Asa de unul singur putea sa se raneasca pe zapada asta. Pana la urma am luat 6, cel putin daca le sparg sa am de o omleta. Nu le-am spart, dar tot am facut o omleta. Ce-i drept mai mica. Iar oul, oul din poveste, cel
Buuuun!! E 12… ar fi cazul sa-mi incep si eu ziua…. 🙂 Nu imi place teribil sa ma trezesc dimineata, dar diminetile au farmecul lor… Azi n-am reusit sa ma trezesc, asa ca imi incep ziua abia acum, dupa ce am mancat si am baut suc de gref cu mere. Mai trebuie sa pun apa la fiert pentru ceai si poate fac si un ness rece. Nu prea stiu ce sa vreau azi. Deobicei vreau sa fac niste lucruri si nu fac nimica. Azi as vrea sa le fac probabil pe toate. Pe parcurs o sa-mi dau seama ca nu se poate si am sa renunt. De cele mai multe ori renunt treptat la toate. Azi ar trebui sa nu
Nu prea am mai muncit la puzzle-ul numarul doi. Ar fi trebuit sa fie gata pana acum si nu este. Am facut jumatate si m-am cam oprit. Mai am o multime de copaci de facut si nu prea mai merge treaba. Nu am avut tragere de inima zilele astea sa muncesc la el. Sper sa ma adun. N-as vrea sa pierd provocarea. Bine, provocarea ce mare e sa fac puzzle cu Magellan prin casa. Luni am fot plecata cateva ore de acasa si el distrusese parte din ce facusem din puzzle-ul doi, distrusese si ceva din primul si chiar si din primul de anul trecut. Am reusit sa refac totul si l-am si amenintat ca daca mai face din astea
Ce-am zis eu pe Facebook anul asta…
Am vrut sa scriu despre puzzle-uri si am inceput sa scriu si-am scris, si-am scris si nu ma mai opream si era o poveste asa lunga si probail si cam plictisitoare asa ca am sters tot si am luat-o de la capat. Imi plac puzzle-rile. Imi plac mult de tot. Am descoperit asta pe la 20 de ani intamplator. Primele doua puzzle-uri nici macar n-au fost ale mele. Le-am luat cu imprumut si nici pana in ziua de azi nu le-am mai dat inapoi. Pe aceasta cale imi cer scuze, Luca si Alina 😀 Apoi am inceput sa primesc puzzle-iri de la Cip in chip de Mos Nicolae. Am primit ceva puzzle-uri de atunci si de la Cip si de
Cateodata uit, cateodata ma fac ca nu-mi mai aduc aminte. Cateodata imi ignor sentimentele si cateodata ma prabusesc. Cand reusesc sa merg mai departe fara sa cad sunt fericita. Sunt fericita ca pot sa merg inainte fara sa fi mers inapoi. Sa merg, asta e ce-mi dorec. Sa nu mai stau. Ufff. E complicat, normal ca e complicat. Cine a zis ca e usor?! Nu-i usor deloc… doar vreau…
Aveam planuri si proiecte si niciodata nu stiu ce se alege de ele. Vroiam sa vad Bucurestiul, dar ziua de azi nu mi-a placut destul sa fac asta. Mereu aman sa fac lucruri. Nu pe toate. Nu stiu ce ar trebui sa fac mai intai, nu stiu intodeauna sa fac ceea ce trebuie. Imi doresc uneori lucruri contradictorii si nu inteleg de ce nu le pot avea pe toate. Pe toate pe care le vreau, asa contradictorii cum sunt. Nu stiu intodeauna sa fac alegerile corect. Nu stiu de fapt sa aleg. Sunt blocata in fata intrebarii. Culmea e ca ma lovesc mereu de aceleasi lucruri. De ce oare nu se schimba lucrurile de care ma lovesc? Probabil ca eu
Am vrut sa scriu in seara asta despre prioritati, dar am tot amanat, nefacand din scris prioritatea numarul unu, iar acum mi-e somn. Mi-e somn si sunt obosita si probabil o sa ma culc mai devreme decat zilele trecute. M-am tot agitat saptamana asta. Nu foarte tare, dar macar atat cat sa nu zic ca am lenevit la calculator toata ziua. Stiu ca au trecut doar 5 zile si nu are sens sa ma bucur doar pentru atata, dar sunt bine. Sunt chiar mult mai mult decat bine. Iar apropo de prioritati, incerc sa fac din mine prioritatea mea numarul unu. Sa am grija de mine din toate punctele de vedere. Sa ma ingrijesc mai mult, sa am grija ce
Pentru ca sunt la un inceput de drum si pentru ca in principiu stiu unde vreau sa ajung si chiar si cum in mare parte, poza zilei de azi am ales sa fie o poza cu mine. Imi doream sa fie o alta poza, dar n-am reusit s-o gasesc. Poate ca nici nu mai exista 🙁 habar n-am. Anyway, aici vreau sa ajung, unde eram in urma cu aproape 3 ani si jumatate.
Marti, marti, marti… Ziua asta nu e o zi speciala pentru mine in general. Cand eram prin generala era cea mai antipatica zi din doua motive. O data ca era “marti, trei ceasuri rele” si a doua oara pentru ca niciodata nu aveam ore de matematica martea si v-am povestit ca matematica era galbena si ce puteri miraculoase avea. Dupa ce am tot gandit o perioada ca martea sunt trei ceasuri rele si mi s-au intamplat intr-o marti toate cele rele posibilele la scoala, chiar mai multe de 3 la numar, am zis ca mai rau nu se poate. Ca urmare martea viitoare am zis ca nu mai sunt trei ceasuri rele si am scapat de superstitia asta cam stupida.
Sunt un om dubios cu multe preferinte ciudate. Am zilele mele care imi plac si 1 noiembrie este una dintre zilele astea. Anul trecut pe vremea astea eram fericita la Bergamo. Anul asta vacanta de toamana am avut-o un pic mai devreme si 1 noiembrie, luni, sunt acasa. Planurile mele de azi nu s-au realizat pentru ca aproape niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Sigur ca puteam sa fac mai multe, dar sigur puteam sa nu fac nimic din ce-am facut, singurul lucru care conteaza la final este ca a fost o zi frumoasa si ca poate sunt din nou pe drumul cel bun. Imi place sa sper si cateodata reusesc sa sper pana la
Beau un pahar de vin si incerc sa va scriu o poveste… despre mine… sper sa ma si fac inteleasa. Nu sunt omul deciziilor rapide, sau cel putin nu sunt omul deciziilor rapide de un anumit fel. Nu pot sa zic da sau nu instant, desi e un paradox pentru ca am o impulsivitate dezvoltata destul de bine pe alocuri. Pot sa iau decizii usoare instant, pot sa las si pe altii sa ia decizii pentru mine, dar cand vine vorba de o decizie mai grea, staaaauuu si ma gandesc pana trece valul. Ma enerveaza teribil cand imi sunt impuse deciziile grele. Cand altuia i se pare ca e evident ca ar trebui sa fac intr-un fel si nu intelege