Ma gandeam ca desi Magellan e la noi doar de o saptamana, mi se pare ca a crescut. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca e baiat mare si sta singur acasa fara noi. Chiar ma gandeam zilele trecute cum o sa creasca el si o sa imbatraneasca si o sa ajunga un motan batran, cu mustati mari la 15 ani si atunci mi-am dat seama ca si eu o sa fiu mai batrana cu 15 ani si o sa am, recte 41 de ani. O la la!!! La asta nu m-am gandit pana acuma. Cum o sa fiu eu la 41 de ani!!! Dubios tare!! Tare de tot!!! Cateodata am o imaginatie bogata, dar cand vine
Stiti chestiile alea facute din piese de domino, cand le pui in picioare la o distanta potrivita astfel incat lovind-o pe prima, cad toate, una dupa alta, pana la ultima? Eu am ajuns in viata mea la momentul in care ultima piesa care a cazut a fost prea departe de urmatoarea si nu a mai daramt-o. Astfel nu se mai intampla nimica. Astept un vant, un ghiont, un ceva care sa loveasca prima piesa ramasa nedaramata si astfel viata mea sa o ia din nou din loc. Dar nu se intampla nimica. Nu se intampla nimica si pentru ca eu nu stiu ce vreau sa se intample. Nici nu mai am puterea sa mai vorbesc despre asta. Am vorbit atata,