Moșul meu Nicolae…

Eu zic așa, că dacă n-are cine să îți pună cadouri în cizmulițe de Moș Nicolae cel mai bine îți pui singur. Dacă nu mai suntem la varsta copilariei în care mama și tata să ne pună cadouri în ghetuțe, nu înțeleg de ce nu ți-ai putea face bucuria asta singur. Mi se pare așa o bucurie simplă și frumoasă. Sigur că nu mi-aș putea pune în cizmele lăsate pe hol la îndemâna lu’ Magellan dulciuri sau fructe, dar am încercat cu altele și a mers. Nu le-a ros, nu le-a mâncat. Nu mi-aș fi pus oricum dulcirui în cizme pentru că nu prea mai îmi cumpăr dulciuri din comerț de când fac eu tot feluri de bunătăți.

Mos Nicolae…

Nu mi-am cremuit bocancii, nu mi-am spalat cizmele, adidasii nici atat. Nu ca nu il astept pe Mos Nicolae, dar intr-un fel cam asa e. Nu mananc dulciuri si nici fructe de gen portocale, mandarine si banane, iar eu stiu ca asta aduce mosu’: dulciuri. Acum ce altceva mi-ar putea aduce?! Cutiile de puzzle n-au nici o sansa sa intre in bocanci :)) Mosul mi-a adus deja un week-end prelungit frumos in care am facut tot felul de lucuri frumoase, unele gustoase, iar altele de nepovestit 😉 A fost o vacanta a naibi de reusita chiar daca am ramas in casa, cam obligati de vremea oribila.