Nu mai pot! M-am săturat de vremea asta. M-am săturat și de toate pozele cu flori cu care tot fac incantații, doar doar o să vină primăvara. M-am săturat și de frig și de zăpadă și de toate. Nu mai știu ce să vreau. Oricum primăvara nu vine decât când are ea chef, oricum lucrurile nu se întâmplă după voința mea! N-am știut ce poză să mai aleg azi.
Ultima oară când scriam pe blog scriam dintr-un fel de cafenea pariziană, dacă pot să-i spun așa. Acum scriu de acasă, din casa mea, dacă pot să-i spun așa… Nici asta nu e casa mea cum nici aia nu era o cafenea pariziană… dar casa asta are pereții galbeni așa cum i-am ales eu și are copacul ăsta desenat de mine pe perete. Nu știu cine sunt și ce caut eu oriunde. Nu știu ce se întâmplă și nici măcar ce s-a întâmplat… Despre ce va fi nu știe oricum nimeni… Nimic nu contează și eu par ușor pierdută aici. O să mă regăsesc într-un târziu de vară… cel puțin așa sper. Sper că n-am trăit degeabă și sper că
Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt un om dezordonat. De fapt profesoara mea de chimie din liceu zicea ca am o gandire foarte ordonata, deci poate nu-s dezordonata, poate doar traiesc in dezordine. 😀 Ah, sunt o dezordonata! Cel putin cam asta ar spune casa mea despre mine oricum as gandi in rest si oricum poate parea din exterior.
Am întâlnit oameni care urăsc toamna pentru că plouă prea mult, pentru că natura moare… Am întâlnit oameni cărora nu le place vara pentru că e prea cald și cu siguranță am întâlnit oameni cărora nu le place iarna că e prea frig. N-am întâlnit totuși oameni cărora să nu le placă primăvara. Înțeleg totuși că există. Pe ei nu-i înteleg.