Azi m-am trezit de dimineață. De fapt în fiecare zi mă trezesc de dimineață, foarte de dimineață, la 6.30!! Dar întotdeauna mă culc la loc mai devreme sau mai târziu. Azi însă nu! Vroiam să plec devreme pe afară, dar era înnorat și trist și frig chiar dacă de fapt nu e frig. Era și ceață, ceață de la burniță. După care am început să scriu despre omletele astea vesele. Trebuia să scriu despre ele și pentru că îmi era cam somn că doar m-am trezit la 6.30 mi-am făcut cafea și pentru că cele două cești erau pline cu alte chestii mi-am pus cafeaua într-un pahar cu picior. Mereu îmi place să am perspective noi asupra cafelei mele de
Azi e deja ieri… Scriu cu intarziere pentru ca abia acum am gasit timp. Am fost agitata rau si am vorbit asa mult ca am gura teribil de uscata. Vorbesc despre planuri si vise, vorbesc despre atat de multe… Sunt obosita, dar fericita. Sunt teribil de fericita cand lumea imi apreciaza bunatatile. Imi creste sufletul mare, mare, mare!!! Si cu sufletul asta mare de tot plec la drum sa fac alte si alte bunatati 😀 Am primit asa niste complimente la adresa biscuitilor cu cacao si nuca de nici nu va puteti inchipui!!! Poze nu am inca pentru ca aparatul meu a fugit un pic la Paris impreuna cu Cip 😛 Acum ma retrag la somn pentru ca maine muncesc