Azi eu una din zilele alea în care nu am nici un chef să mă dau jos din pat. Afara e frig și plouă și bate vântul rău. Cred că avem și un cod galben sau ceva. Am tot luptat săptămâna asta cu vremea rea, dar azi am zis gata! Marți a bătut vântul tare rău, dar pentru că afara nu arăta totuși prea rău am zis să ies la plimbare. Când abia plecasem de acasă și am alergat pe prima trecere de pietoni, vântul m-a făcut să mă lovesc cu piciorul stâng în piciorul drept. Mega dubios! Am înaintat cu sârg pentru că nu era foarte greu, vântul bătea din spate.
2016! An nou! Despre ce să fie anul ăsta cel mai nou din viața mea? Am avut niste dorințe pentru 2015 și unele s-au întâmplat cumva. Nu toate, nu așa cum ar fi trebuit până la capăt, dar sunt o optimistă. A fost un an bun și frumos cumva. Am stat mult la mare, cum nu aș fi crezut. Ne-am mutat până la urmă într-o căsuță drăguță cu o curte mică (chiar două) și șemineu.
Cioc, cioc! De data asta trebuie să intru, nu merge să stau doar așa, în fața paginii goale. E iarăși luni, ziua în care mă gândesc de atâtea ori să scriu, ca și cum aș putea să-mi programez cuvintele, sentimentele, gândurile să se aștearnă la comandă doar pentru că e luni. Nu merge, nu a mers și uneori mă întreb de ce vreau să forțez lucruile, alteori mă întreb dacă merită sau dacă mai pot să scriu aici cum srcriam odată… E luni și atât de aproape de 10 ani de când am scris prima dată ceva pe un blog. Nu-i un titlu de glorie, am absentat mult, am tras chiulul uneori, alteori au fost absențe motivate. Nu cred că
Praga, Cehia, mai 2014
Se poate spune că am o obsesie pentru flori și mare, dar poza de azi e despre mai mult decât atât. E despre adaptarea la alte locuri, locuri în care bujorii sunt la locul lor în iulie, e despre acceptatul lucrurilor așa cum sunt și despre luatul de la capăt.
De două zile plouă de parcă e toamnă. Dacă te uiți la temperaturi nici nu pare că ar fi altceva. Maine e vineri și visez la picnic cu soare. Nu mi-e clar încă dacă există vreo șansă pentru asta, dar eu m-am pregătit cu un sălățoi mare cu bulgur, ton, roșii, ceapa roșie, ardei, ridichii, salată verde și pătrunjel. Am stropit-o bine cu ulei de măsline, zeamă de lămâie și ceva sumac și gata. Am făcut și guacamole, avem și niste chipsuri de tortilas. Desert n-am făcut, dar avem niște căpșuni. Ce să mai, suntem pregătiți, mai ales că avem și păturică de picnic. E clar că o să plouă mocănește toată ziua, dar lasă că ne descurcam noi… parcăm
Dacă tot am intrat două zile la rând pe blog, am băgat și eu de seamă că rămăsesem cu lalelele din primăvară. Adevărul e că aici, în vara asta caniculară 😀 , e mai frig ca primăvara în țară sau aproape. Nu mă plâng, e bine, mă simt în elementul meu! În schimb header-ul trebuia clar schimbat. Mi-am imaginat cu ochii minții cam cum aș vrea să arate și am purces la făcut poze. Două dintre cele cinci poze le aveam deja, așa că mi-a rămas să le fac pe celelalte 3. N-o să mă ascund după degete, îmi place mult ce a ieșit. Se putea un pic mai bine, dar e foarte bine și așa.