Desi m-am trezit cand era trecut de 11 am reusit sa ma agit totusi azi. Pe seara am reusit chiar sa fac o tarta cu mere si un orez cu legume nemaipomenit. Da, iar vobesc despre mancare pe blogul asta. Cam asta e ce fac in ultimul timp. Acum ca a revenit cobaiul meu acasa pot sa testez pe el tot felul de lucruri. Astept cu un fel de nerabdare luna decembrie, dar mai am nevoie de ceva pregatiri pana atunci. Nu pot decat sa-mi doresc sa apuc sa le fac pe toate. Mai e putin si iar tragem linie la final de an. Nu stiu daca anul asta chiar vreau sa trag linia asta sau poate sar peste ea.
Aveam planuri si proiecte si niciodata nu stiu ce se alege de ele. Vroiam sa vad Bucurestiul, dar ziua de azi nu mi-a placut destul sa fac asta. Mereu aman sa fac lucruri. Nu pe toate. Nu stiu ce ar trebui sa fac mai intai, nu stiu intodeauna sa fac ceea ce trebuie. Imi doresc uneori lucruri contradictorii si nu inteleg de ce nu le pot avea pe toate. Pe toate pe care le vreau, asa contradictorii cum sunt. Nu stiu intodeauna sa fac alegerile corect. Nu stiu de fapt sa aleg. Sunt blocata in fata intrebarii. Culmea e ca ma lovesc mereu de aceleasi lucruri. De ce oare nu se schimba lucrurile de care ma lovesc? Probabil ca eu
Am avut o zi frumoasa, adica am dormit mult :))Am vorbit despre cum as decora bistroul meu si ne-am uitat la poze cu mancare. Cele mai multe facute de mine. Am si un plan de bunatati pentru saptamana viitoare. Nu neaparat lucruri noi, dar o sa vedem… Poate am sa apuc sa scriu si pe blog cateva retete mai vechi… Planuri…
Acesta sa fie oare cauza motivului pentru care n-am mai apucat sa scriu ieri? 😕 S-ar putea :)) You can buy me with a coffee si chiar si cu un pahar de vin, dar n-ai cum sa dai gres cu asa ceva 🙂 Si daca tot suntem la lista cam cu ce m-ar putea cineva cumpara, as mai adauga, of corse, si puzzle-uri. De data asta 4 la numar 😀
In urma cu 2 luni plecam la Paris. De fapt la ora asta eram deja acolo. Apoi peste o luna plecam la Riga. Azi ar fi trebuit sa fie randul Bucurestiului. Locuiesc dintotdeauna aici. Aici m-am nascut, aici am copilarit si cred ca au fost cativa ani in care n-am parasit nici o clipa orasul. Tot aici am fost la scoala si aici am si muncit. Nu-mi place, dar m-am obisnuit cu el. E al meu. Nu pot privi orasul asa cum il privesc cei care nu-s de aici. Nu stiu cum e sa locuiesti de-adevaratelea in alta parte. N-am parasit probabil niciodata orasul asta mai mult de 2 saptamani, dar asta nu inseaman ca-l cunosc ca pe propriul buzunar.
Sunt un pic dezamagita de lenea ce incearca sa ma cuprinda. Am chef sa fac lucruri, dar nu suficient de tare. Mi-e somn si sincer n-am chef sa scriu. In casa e frig si nu-mi place. Ma intorc in pat sa ma uit la Toate panzele sus… Maine sper sa fiu intr-o forma mai buna…
Nu am avut chef sa ma trezesc de dimineata asa ca am dormit chiar mai mult decat ieri. Asa am rezolvat simplu dilema ce o aveam. Daca sa ma duc la film sau prin oras sau daca sa fac o tarta. Trebuie sa recunosc ca nu imi pare rau deloc de alegerea facuta. La film sigur am sa ajung intr-o dimineata zilele viitoare pentru ca vreau tare mult sa vad Medalia de onoare cu Victor Rebengiuc. Cat despre tarta ce sa zic, am facut-o in dupa-amiaza asta si astept maine sa fie mancata. I-am dedicat-o Gabrielei, fetita lui Cami, ce a venit astazi pe lume. Sa fie sanatoasa si norocoasa si fericita!! In alta ordine de idei, au trecut 2
Cine se scoala de dimineata departe ajunge, spune o vorba inteleapta. Eu m-am trezit tarzior desi mieunatorul de dincolo de usa mi-a dat trezirea prima data la 7 si un pic.Am dormit pana mai tarziu si recunosc ca n-am avut chef de nimic. Asa se face ca la 10 fara 20 seara ieseam de la Cora. Mi-as fi dorit sa fie azi duminica si maien sambata. Mi-ar fi fost mai usor. Maine probabil o sa am mai mult chef de facut lucruri dar n-am sa fac nimic. In alta ordine de idei am chef sa fac ceva bun maine de dimineata, dar eu nu pot manca si intrebarea este cu cine sau mai bine zis intre cine sa impart bunatatea
Am facut azi ceva ce in mod normal o sa-mi schimbe viata. Nu stiu daca pot spune ca radical desi cred ca asta va fi finalul. Am facut azi un pas mic, foarte mic si cu o intarziere de sa zicem 7-8 ani probabil. Nu mai tin minte exact, dar intarziere e mare. Am reusit cu ajutorul oamenilor, prietenilor sa fac o rotita mica, mica sa se invarta. Acum astept ca rotita asta sa inceapa sa le invarta pe restul, una cate una si la final sa fiu un om liber. E complicat si nu am nici o indoiala ca o sa fie si greu, ca or sa fie si chestii urate, dar macar acum o sa aflu. Sper ca
Vroiam sa scriu azi despre concertul de ieri la care am fost, dar socoteala de acasa iar nu se potriveste cu cea din targ si iata-ma ca nu scriu despre asta. Nu stiu exact despre ce scriu. Scriu ca trebuie sa ma vindec, ca de fapt trebuia de mult dar nu am avut puterea asta pana acuma si ca poate acum o sa gasesc destula forta. Probabil ca o sa “dezgrop mortii” si schetele de prin dulapuri, dar nu pot merge mai departe daca nu fac aasta. Nu pot si vreau mult de tot sa scap, sa scap de toate fantomele ce ma urmaresc, mai ales de fantoma aceasta. Trebuie sa ma eliberez!!
Mi-as dori sa fiu un fotograf mai bun decat sunt… dar chiar s-asa sunt oameni carora le plac pozele mele. Cand eram mai tanara chiar mi-am dorit sa fac un curs de fotografie, dar n-am dus niciodata la indeplinire planul acesta. Zilele trecute am fost rugata de o prietena sa ii fac poze si uite ca azi ne-am si intalnit. N-a fost o zi prea grozava pentru asta, dar ceva, ceva tot a iesit. N-am avut timp inca sa ma uit la toate pozele si sa le selectez, dar am sa va arat doua… doua poze, doua fete, Cami si fetita ei. Nu stiu daca este ceea ce se cheama un om fotogenic, dar intotdeauna mi-a placut s-o pozez pe
Sunt intr-o graba nebuna, nebuna spre un loc fain. O zi careia nu-i dadeam prea multe sanse de dimineata, s-a transformat precum cenusareasa intr-o zi frumoasa, intr-o zi cu multa ciocolata chiar daca nu pentru mine 😛 Pentru o clipa tot entuziasmul acela de saptamana trecuta si toata agitatia parea pierduta. O clipa numai a durat, treptat-treptat m-am adunat si iata ca acum la ceas de seara am si o poveste culinara pentru voi. Da, povestea mea merge mai departe, de fapt toate povestile merg mai departe… Maine o sa traiesc o experienta noua cu poze. Sa vedem ce-o sa iasa. Acum va las si fug… Noapte frumoasa…