Cu pleata în vânt…
Câțiva ani în urma am decis să mă tund singură și de atunci n-am mai avut curaj să mă duc să mă tund la “tunzarie”. Sunt destul de mulțumită de rezultat, dar tot zic că am să mă duc într-o bună zi să mă tund la un profesionist doar ca să aflu cât de cu ciobu’ pare că sunt tunsă în realitate. N-am ajuns nici de dată asta când am fost în țară și pentru că trebuia neapărat să mai tai din vârfurile degradate, azi am băgat iar foarfeca în păr. Am scăpat și de dată asta destul de bine. E încă lung, cum nu l-am mai avut de foarte mult timp, dacă nu cumva chiar niciodată. Ar trebui probabil să am ceva mai mult grijă de el, d-asta m-am și hotărât ca pentru o vreme să îl hrănesc săptămânal cu o mască cu ulei de măsline, miere, un pic de iaurt, ulei de ricin și vitamina A.
N-am mai avut așa un păr lung de foarte mulți ani. Pe lângă episodica nevoie de schimbare care m-a adus pe scaunul de coafor, mereu am mai avut și o problemă cu căldura și pentru asta a trebuit să umblu cu părul prins, dar cum nu pot decât să umblu cu părul bine strâns am ajuns să am dureri mari de cap/scalp de la asta. Așa că soluția era să mă tund. Am reușit de câțiva ani deja să găsesc soluția cozilor impletite de tot felul, astfel încât scalpul și părul meu să stea mai lejer. Mare fericire că în țara asta foarte rar e cald și nu numai că pot să am părul lung, dar pot să umblu și cu el desfăcut. 😀