Azi e luni și am ajuns la ceainărie. Deși n-am fost niciodată mare amatoare de ceai, mersul la ceainărie mă umple de o stare de bine, de un optimism aproape de neînțeles. Nu știu dacă e de la locul ăsta fermecat, dacă e de la faptul că găsesc timp să stau singură cu mine, de la ceai, sau poate de la toate împreună. Cert este că ar fi cazul să mai găsesc timp pentru tabietul meu pentru că pare că e de bine…