Nu sunt un mare fotograf, nu mă pricep la prea multe când vine vorba de poze și nici n-am citit prea multe despre asta, deși mi-aș dori la un moment dat. Dar cu toate astea mi-a lipsit mult aparatul meu plecat in service pentru aproape 3 luni! S-a întors azi și am profitat să-l duc la plimbare în Herăstrău că eram pe aproape.
Pentru că în general mi-e incredibil de dor…
Nu-i prima dată când mi-o spun, dar o mai spun o dată: să nu uiți niciodată oamenii cărora le-ai dat foarte mult și care n-au știut decât să-ți întoarcă spatele și să calce în picioare tot ce ai făcut tu, tot ce le-ai oferit tu și asta doar pentru că au putut! E marți! De dimineața mai spre prânz m-am gândit să scriu și n-am sțiut ce și acum sunt tristă, nervoasă, supărată! După ce am polemizat intens pe tema egoismului uman în general și mai apoi despre cum oamenii fac copii din egoism și tot din egoism nu fac copii, m-am mai enervat puțin că n-am știut ce altceva să fac!
Săptămâna de scris… He, he. Este iar luni! Câteodată am impresia că nu există decât zile de luni pentru că în fiecare luni mă gândesc să scriu e blog. Uneori reușesc, alteori nu. Nu-i treabă ușoară. Întotdeauan primul gând apare dimineața după ce rămân singură. E luni și vreau – nu vreau trebuie să fiu entuziasmată că uite, iar e luni și e un nou început. E o nouă șansă să fac lucrurile cum trebuie. Numai că niciodată luni nu e ziua bună să fac ceea ce trebuie pentru că mai nou lunea e un fel de zi de răsfăț pe motiv că e luni și deci e suficient de nasol și așa, fără un motiv anume, de ce să
Nu mai știu cum m-am trezit de dimineață, dar înainte de prânz mă cuprinsese un fel de depresie, de oboseală și mai ales de căldură! Urăsc teribil să-mi fie cald în casă, prea cald! Iar toamna e complicată din punctul ăsta de vedere! Dar a trecut…