Radiografia sufletului…

Radiografia sufletului…

Trec printr-o fază dubioasă zilele stea, de fapt sunt mai multe zile decât doar zilele astea și de fapt nu e o fază total necunoscută mie, căci îmi este cunoscută de ani de zile. Nu știu totuși cum să scap de ea. Mereu zic că încerc să mă tratez, dar și asta e doar o fază. Cele două faze, faza de prăpastie și faza de ridicare din prăpastie, alternează la nesfârșit astfel încât nu-s nici în prăpastie de tot, dar nici departe nu-s. Alternanța asta doar mă lasă să trăiesc fără să mă lase să fac mare lucru în rest. Sigur că una-alta mai fac, dar sunt departe de ce mi-aș dori.

Mai mult decât nimic…

Târziu în noapte sau dimineață devreme. Nu știu exact unde sunt și sunt cumva pierdută. Sunt aici în fața unei pagini virtuale încă nescrisă și mă întreb ușor retoric (deși nu mi-e clar dacă există așa ceva) cu ce s-o mai umplu. Mi se pare greu să mai scriu de la o vreme pentru că îmi lipsesc și ideile și gândurile și tot. De fapt nu-mi lipsește nimic. Cel mult curajul de a așterne lucrurile cumva. Caut de luni bune o zi pentru mine și dacă nu-i timp pentru o zi măcar pentru câteva ore. Nimic! Nu am găsit nimic!