Trag aer în piept. Azi e 15 și e luni, un fel de 1 și luni la jumătate de lună. Tot încerc să-mi amintesc că asta e viața, că acum, aici și în fiecare clipă asta e viața mea. Nu mâine, nu poimâine, nu peste 10 ani când poate o să am o viața mai nu știu cum, nu, viata e acum, right now! Cred că tot timpul am trăit ca și cum viața nu ar fi acum, ca și cum viața ar veni mai încolo, nu știu exact când… Uneori mai uit, sau mai corect, doar uneori îmi aduc aminte. În rest, trăiesc absent o viață nu prea clară.
