Să fim zen azi, zic! că altceva nu știu ce să mai fac!
De fiecare dată când mă enervez și nu am cui sau unde să-mi strig enervarea îmi aduc aminte de blog. După îmi aduc aminte că sunt niște oameni care îmi citesc blogul și că s-ar putea să nu fie cel mai bun loc de urlat. Apoi îmi aduc aminte că am lăsat blogul cam în paragină și nu prea îl mai citește nimeni, deci pot să urlu cât vreau. Până la urmă renunț la scris și de cele mai multe ori rămân doar cu urletul interior. M-am enervat!
A fost ziua mea, am îmbătrânit cică. Nu simt o zi din cele care au trecut de când am împlinit 29 de ani. Mă gândeam la un moment dat să și reușesc să-mi organizez ceva mai bine viața, nu doar să încerc. Deocamdată am început cu o pauză, pentru că așa am învățat că trebuie făcut.
Se pune praful pe blogul meu, pe viata mea… pe tot?
N-am mai pus de mult timp o poză de miercuri deși poze frumoase am mai tot făcut. De data asta am ales o poză cu trandafirul de pe pervazul din bucătărie 🙂
Am deschis pagina blogului și azi sunt decisă să scriu. N-am mai scris de o căruță de timp. Nu știu de ce. Nu am un motiv anume. Nu am mai avut chef, nu am știut ce să scriu, nu știu exact. Probabil toate. Nu am găsit nimic interesant de spus. Nu am mai avut chef să mă plâng de prea frig sau prea cald, nu am avut chef să mai scriu cât de mult îmi place primăvara și nici să mai aleg poze cu flori din când în când. Ce caut eu în viața mea? mă mai întreb din când în când. Mă și enervez uneori, dar nu prea des. Vreau să mă apuc să învăț lucruri, dar deocamdată am
