Ile/ September 18, 2012/ Amintiri, Ganduri/ 4 comments

Unsprezece ani în urmă ne cumpăram împreună cartea de franceză de clasa a 12-a pentru că ni se părea prea scumpă și prea inutilă să dăm amândouă banii pe ea. Franceza nu ne era dragă și nici nu ne părea  interesantă. Zece ani în urmă tăiam cu foarfeca, filă cu filă, aceiași carte pentru ca fiecare din noi să ia câte o jumătate și totuși să nu ne mai fie folositoare niciuneia.

Iată-ne acum, zece ani mai târziu, la Paris împreună! când ea locuiește în Tours, iar eu semi-locuiesc la Paris… Nici una din noi nu a știut și nici nu cred că a crezut asta…

[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]

About Ile

Eu sunt Ile și scriu pe blogul ăsta într-o formă sau alta de aproape 10 ani. Sunt gândurile mele despre orice, sunt frustrările și bucuriile mele, sunt trăirile mele și o parte din viața mea așternute pe pagina asta virtuală așa cum mi-au venit tastele la mână.

4 Comments

  1. Dap, viata este foarte imprevizibila :p…Ma intreb pe unde o fi jumatatea mea de carte….o s-o caut cand ajung in Romania :))!!!!

    1. E o ironie a sorții, dar e una frumoasă! 😀

  2. Wow, chiar ca viata asta este plina de surprize 🙂 Frumoasa regasirea, nu?

    1. Buna, Bia! Nu e chiar o întâmplare întâlnirea noastră. Am rămas prietene în toți anii ăștia de când am terminat liceul și am reușit s-o vizitez și eu pe Larisa de două ori la Tours. 🙂 Sigur că să ne plimbăm împreună prin Jardin de Luxembourg cum o făceam pe vremuri prin Herăstrău sau Cișmigiu a fost grozav!

Lasă-mi un comentariu...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.