După zece ani…
Unsprezece ani în urmă ne cumpăram împreună cartea de franceză de clasa a 12-a pentru că ni se părea prea scumpă și prea inutilă să dăm amândouă banii pe ea. Franceza nu ne era dragă și nici nu ne părea interesantă. Zece ani în urmă tăiam cu foarfeca, filă cu filă, aceiași carte pentru ca fiecare din noi să ia câte o jumătate și totuși să nu ne mai fie folositoare niciuneia.
Iată-ne acum, zece ani mai târziu, la Paris împreună! când ea locuiește în Tours, iar eu semi-locuiesc la Paris… Nici una din noi nu a știut și nici nu cred că a crezut asta…
[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]
Dap, viata este foarte imprevizibila :p…Ma intreb pe unde o fi jumatatea mea de carte….o s-o caut cand ajung in Romania :))!!!!
E o ironie a sorții, dar e una frumoasă! 😀
Wow, chiar ca viata asta este plina de surprize 🙂 Frumoasa regasirea, nu?
Buna, Bia! Nu e chiar o întâmplare întâlnirea noastră. Am rămas prietene în toți anii ăștia de când am terminat liceul și am reușit s-o vizitez și eu pe Larisa de două ori la Tours. 🙂 Sigur că să ne plimbăm împreună prin Jardin de Luxembourg cum o făceam pe vremuri prin Herăstrău sau Cișmigiu a fost grozav!