Un clișeu…
Nu știu alții cum sunt și în clipa asta nici nu îmi pasă, dar mie îmi plac unele clișee. Clișee de prin filme, în care oamenii fac tot felul de lucruri și pare mișto și vreau și eu, domne, să fac lucrurile alea mișto. Desigur în filme lucrurile pare foarte naturale de cele mai multe ori, foarte de acolo, pe când nu pare nicicum de aici. Vreau și eu să fiu de acolo, să fac și eu aia sau cealaltă și mai ales vreau să fie și la mine la fel de mișto. În sensul că n-aș vrea să fac aia și cealaltă și să constat că nu e mișto. Vreau și eu în clișeele alea. Mă rog, nu în toate, doar în unele. Uneori încerc măcar în parte să trăiesc în unele clișee din astea, dar sunt unele care nu-mi ies deloc. Trebuie să mai cercetez situația pentru că unele par că nu se pot pune în aplicare la noi, sau poate doar n-am reușit eu.
Mâine e luni și nu știu ce clișee o să mai pun în aplicare, cert e că acum tare mi-aș dori să trăiesc în clișeul ăla în care oamenii respiră bine, pentru că eu abia reușesc să respir.