Prezentă la apel…
Ah… Nu, nu, nu! Nu trece ziua asta fără să scriu… Despre ce? Să zic repede? Nu știu 🙂 Câteodată mă apucă dragul de mine sau de alții. Câteodată mă enervez rău, tot pe mine, tot pe alții…
M-am apucat să studiez cum să fac o vrajă care să țină, să nu se mai rupă precum celelalte vraji făcute de mine. Nu știu ce să zic. Poate merge, poate nu. Ar fi bine să cred că da. Niciodată nu e prea târziu. De fapt este câteodată, dar trebuie să ne ținem de ceva ca să nu cădeam chiar de tot, deci mai bine niciodată nu e prea târziu. Sansele oricum sunt nelimitate.
Of, of, of… Imi trebuie un plan și eu care sunt omul cu planul tot amân de data asta să-l fac. Probabil din frică de eșec, dar sper să reușesc să mă adun să-l încropesc. Oricum anul ăsta a fost anul fără plan…
Mă culc și sper să dorm bine căci multe ore n-am la dispoziție. Mâine o să am parte de o experiență nouă. Sunt un pic curioasă…
Noapte frumoasă…