Viata a stat in loc…
14 iunie: Am facut cel mai bun tort ever, si gustos si aratos. Am muncit la el cat niciodata la altul. Un tort facut cu blat cu ciocolata, cu crema de capsuni facuta cu capsuni adevarate si imbracat in frisca. Cel mai muncit tort din cate am facut vreodata. Ocazia era cea mai speciala. Tatal meu implinea 65 de ani. Am infipt in tort 65 de lumanari albastre si tata le-a stins pe toate odata, dintr-o singura suflare.
1 iulie: putin inainte de miezul noptii, ziua cumnatei mele, mai putin de 10 ore pana la licenta. Ies din bloc pe usa din spatecu un tort in brate, calc pe o pietricica si deodata stau intinsa pe jos. Tortul a supravietuit, eu la fel. 2 piscoturi zdruncinate, doar atat, in rest farfurii si picioare intregi. Eu fericita. Eu crezand ca sunt norocoasa.
2 iulie: Orele trec, eu citesc. Dorm doar o ora furata. De dimineata am emotii. Incep examenul. Il termin. Nota 9. E gata! Cip ma urca in masina sa ma duc la Targoviste la papanasi. Vorbesc mult cu mama si cu tata. Totul e bine. Deja imi fac planuri sa merg mai departe.
3 fara 5: parcam masina in spatele blocului. Suna telefonul. E mama, a chemat salvarea din prima secunda.
6 si sau fara ceva, nu mult: Spital. Apare un doctor….
Viata a stat de atunci in loc, a lu’ tata de tot…
Nu stiu, nu inteleg, nu pot…
Nimeni nu stie, nu intelege, nu poate…
nimeni nu intelege lucrurile astea.eu una nu am inteles niciodata.acum e totul bine,peste un minut se termina tot.nu incerca sa pricepi,doar fii tare atat cat poti.te imbratisez
Of, Doamne, chiar a fost o secunda… o secunda si totul s-a terminat. Nu pot sa cred…