Talmeş-balmeş de gânduri…

Ile/ May 3, 2011/ Ganduri/ 3 comments

Iar e noapte… şi mâine e o altă zi. Deşteaptă treabă am mai scris. În meniul de azi am un mare talmeş-balmeş de idei aruncate la întâmplare cam cum îmi vine acum să le scriu aici.

După ce m-a durut capul juma de zi, de când m-am trezit pe la 11, mai spre seară a început să mă doară cam foarte, foarte tare. Ma durea capul din toate părţile. Nu ştiu dacă era de la vreme, dacă eventual am răcit un pic la cap, sau de la ce era. Partea şi mai proastă a fost că îmi şi venea să vomit… Asta chiar nu m-am prins de la ce era, dar a durat câteva ore.

Urât, foarte urât!! Mă speri când mi se întâmplă lucruri din astea şi nu ştiu de la ce mi se întâmplă. Groaznic! De gravidă nu sunt gravidă, deci o fi fost de la ceva ce-am mâncat, dar nimic nu părea a fi în neregulă… După 2 antinevralgice a început să mă mai lase durerea de cap. Acum sunt ceva mai bine, mai simt doar o vagă durere în tâmple şi starea de vomă a trecut, doar mă mai doare burta. Se pare că o să trăiesc totuşi…

M-am gândit de aseară de când realizam cât de greşită e viaţa mea, cât de în contrast cu ce scriam zilele trecute e toată treaba. Da, viaţa mea e cam de rahat, mai nimic nu îmi merge bine, totuşi treaba asta cu iubirea mi-a ieşit destul de bine. Nu ştiu cum se face, dar probabil am avut noroc, mareee, maree noroc. Deci când e de bine e pentru că merge strună treaba cu iubirea şi mai uit de celelalte. Când e de rău, e de rău-rău. Îmi aduc aminte de toate celelalte. De cât de greşite sunt toate. Că nu fac nimic, că nu am job, că m-am îngrăşat la loc toate kilogramele alea date jos acum mai bine de 5 ani, dacă nu cumva am luat chiar mai multe. Că trăiesc aiurea, că termin o a 2-a facultate şi că nu prea ştiu nimic, că sunt pur şi simplu un parazit… Ufff… că greu mai e… Că nu reuşesc să ies din rahatul ăsta în care mă tot afund. Am cam obosit sperând că o să fie bine, am cam obosit sperând că o să răsară soarele… Dacă tot am obosit cu speratul, ar cam fi timpul să şi pun mâna să fac ceva. Uşor de zis, concluziile sunt simplu de tras, mult mai greu este să şi fac ceva…

Ştiu că mai vroiam să mai arunc aici nişte gânduri, dar par pierdute… Aaa, da, ştiu. Am văzut azi pe facebook o poză cu o tartă cu căpşuni şi mi s-a făcut aşa un dor de ele. Tare aş mai mânca nişte fructe, multe, multe. Şi căpşuni şi cireşe, şi nectarine, nu mai zic cât îmi e de dor să mănânc pepene roşu. Acum 2 ani am mâncat câteva săptămâni la rând în fiecare seară câte un pepene roşu de cel puţin 7 kg. Aveam un sistem bine pus la punct, care ne permitea să avem pepene roşu rece în fiecare seara în frigider. Cip când venea de la serviciu se oprea să cumpere pepeni să avem pentru a doua zi, iar când ajungeam şi eu de la serviciu mâncam pepenele cumpărat cu o zi înainte şi care era rece şi bun. Doamne, ce bine a mai fost în vara aia…

So, aştept fructele multe, să vină, să mă cotropească şi poate asta mă va ajuta…

Noapte frumoasă…