Câteodată trăiești fără ceva și îți dai seama că trăiești mai bine fără acel ceva. Câteodată îți dai seama că poți trăi fara ceva, dar că nu vrei să trăiești fara acel ceva. Așa e și cu oamenii… După o idee din Grey’s Anatomy…
Azi, în ziua în care începea o nouă și frumoasă săptămână eu am dormit până mai târziu, că na, eram cam obosită. Chiar și Magellan a înteles asta și m-a lăsat să dorm liniștită. Nu știu exact ce aveam în plan sau nu, dar am făcut tot felul de lucruri. Nimic spectaculos, nimic nemaintâlnit, dar suficiente cât să îmi creeze o stare de bine că nu am dat-o în bară azi. Aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă și dacă iar dau în depresie urâtă înseamnă că ziua de sâmbătă a fost amânată. Aștept să scap și de licență. Nu că mă stresez cu ea sau ceva de genul, dar o simt acolo undeva, și e cam în coaste. Vreaaaau vară.
Iar e noapte… şi mâine e o altă zi. Deşteaptă treabă am mai scris. În meniul de azi am un mare talmeş-balmeş de idei aruncate la întâmplare cam cum îmi vine acum să le scriu aici.