Bucurie…
Totul e o modă în zilele noastre, chiar şi scrisul pe bloguri despre Paşte. Să mă conformez şi eu, zic. Eu nu am să scriu despre ce semnificaţie are sau n-are pentru mine, ce-mi place, ce nu-mi place, cum alergam ca disperaţii după toate sperând să prindem nemurirea de picior…
Eu vreau doar să spun că în afară de cozonacii şi păştile făcută pentru familiile noastre, anul ăsta de Paşte pentru prima dată am făcut doi cozonaci şi o pască pentru nişte prietene bune. N-aş fi crezut că am să fiu în stare. Iniţial chiar am zis nu când a apărut prima întrebare dacă fac o pască. Cum nu pot să refuz de fapt oamenii, am stat şi m-am gândit şi am zis că ar putea fi posibil. Când a venit şi întrebarea dacă fac cozonaci am zis deja că e prea mult. Nu aveam degând să fac cozonaci nici pentru noi şi am sfârşit prin a face şi pentru două prietene şi pentru părinţii noştri.
Da, m-am bucurat mult aseară când am dat cozonacii şi presimt că am să mă bucur şi mâine când am să dau pasca. Sper din tot sufletul să le şi placă şi să se bucure alături de familiile lor de bunătăţile făcute de mine…
Ei da, frumoasă bucuria asta…