Primul pas…
Am observat azi o multime de frunze uscate pe jos, deci probabil chiar o sa vin toamna. N-au mai ramas multe zile din vara calendaristica. Nu e un sfarsit de an, dar ma gandesc inevitabil la toate lucrurile pe care am vrut sa le fac si nu le-am facut in anul asta. N-am mai scris bilanturi din iunie, drar daca le-as fi scris, in fiecare ar fi aparut acelasi si acelasi esec al stilului meu de viata.
Dupa 2 luni si o saptamana am inceput sa cedez si am cedat in fiecare zi cate o bucatica din taramul atat de greu castigat. E inutil sa spun ca nu meritam asa ceva. Ca ar fi trebuit sa lupt pentru mine mult mai mult, dar cateodata sunt o lasa si e mai simplu sa fiu doar o invinsa. Stiu ca asa sunt, stiu ca asa crede si lumea ca sunt si este foarte greu sa schimbi lucrurile astea.
Incerc acum inca o data. O zi si inca o zi, un pas si inca un pas. Pe frigiderul meu este un magnet pe care sta scris ca si cel mai lung drum incepe tot cu un pas. Cat de lung va fi drumul nu stiu. Mi-l doresc atat de lung in cat sa nu se mai termine niciodata. Mai ramane totusi de vazut… Am sa incerc de data asta, sa inteleg mai tare insemnatatea fiecarui pas si poate si sa-l apreciez pe fiecare mult mai mult. Prima oprire are numarul 38…
Azi am facut doar primul pas…