Observ că lumea a apreciat cele 2 palme, chiar dacă doar virtuale, semn că e foarte bine ce am făcut. Acum sigur că nu a fost ieri și nici măcar azi prima zi din restul vieții mele, dar cu siguranță spre asta tind. Mă chinui de multă vreme să găsesc o vorbă de duh care nu mai știu a cui e, dar zicea ceva de genul că daca îți dorești să te schimbi și să devi într-un anumit fel, cel mai bine e să te comporți ca și cum ai fi și vei sfârși prin a fi. Am vrut să scriu asta de mult timp, dar n-am gasit cuvintele exacte și am așa un sentiment că doar pentru că n-am
S-a dus deja prima luna din anul asta si nu am impresia ca am realizat mare lucru. Incerc sa pun la punct un plan pentru perioada urmatoare si am realizat ca o sa vina primavara, ca pana ce planul va fi dus la indeplinire va fi soare si mai cald. Vor fi flori si multa verdeata si chestia asta m-a mai inveselit. Sper ca primavara o sa ma ajute, sper ca o sa-mi fie mai usor. Iubesc primavara!!! Acum ramane de vazut daca o sa vrea si ea sa ma ajute. Noapte frumoasa…
Pentru anul asta aveam oarece sperante. Trebuie sa recunosc ca nu prea s-au realizat. In mare parte din vina mea. Am insa impresia ca anul viitor ar putea fi altfel, ca as putea sa ma mobilizez altfel. Cam asa am zis si despre anul asta, dar uite ca, nu stu cum, inca nu mi-am pierdut speranta. Chiar ma mir de unde am atatea resurse sa mai cred ca poate fi mai bine. E urt din partea mea sa ma plang pentru ca putea fi mult mai rau, dar totusi… Nu stau toate in puterea mea, dar poate daca ma pregatesc am sa reusesc. Daca am sa elimn prejudecatile, lenea, inertia in care am intrat… poate am sa scap. Ma tot
Nu mai e decat un pas pana la finalul anului. Fara sa vreau, ma gandesc cum sa ma pregatesc pentru anul viitor. Un nou inceput ma face sa visez chiar daca nu mai credeam ca pot. Resursele mele par acum inepuizabile, dar nu-i asa. Vreau doar sa reusesc inainte sa se termine. Asta ca sa vad azi doar partea plina a paharului…
Am observat azi o multime de frunze uscate pe jos, deci probabil chiar o sa vin toamna. N-au mai ramas multe zile din vara calendaristica. Nu e un sfarsit de an, dar ma gandesc inevitabil la toate lucrurile pe care am vrut sa le fac si nu le-am facut in anul asta. N-am mai scris bilanturi din iunie, drar daca le-as fi scris, in fiecare ar fi aparut acelasi si acelasi esec al stilului meu de viata. Dupa 2 luni si o saptamana am inceput sa cedez si am cedat in fiecare zi cate o bucatica din taramul atat de greu castigat. E inutil sa spun ca nu meritam asa ceva. Ca ar fi trebuit sa lupt pentru mine mult