Azi am facut un cheesecake si am dat un examen. Am muncit mai mult pentru prajitura decat pentru examen, logic :)) Cam asta e ce a iesit plus un 10 😀 Probabil o sa fie mai usor sa imi deschid bistro-ul unde sa se poata manca asa ceva, decat sa ajung un psiholog in adevaratul sens al cuvantului :)) Pana sa reusesc una sau alta, ma caut printre cioburi. Poate am sa ma gasesc…
Dupa ceva timp, ma simt fericita. Nu am un motiv anume sau poate am toate motivele din lume, dar ma simt fericita. Nu s-a schimbat mare lucru si totusi s-ar putea schimba toate. Nu e nimic, e doar un sentiment, daca stai si te uiti de afara totul e la fel, dar nu e chiar asa. Poate intr-o zi or sa inceapa sa imi creasca aripi, cine stie. Aripile pe care le-am avut candva… Poate o sa reusesc….
Stiti cum e cu oamenii, mereu sunt nemultumiti :))) Cateva luni in urma ma plangeam de prea multa iarna, de prea multa zapada, acum ma plang de prea multa caldura. Zilele trecute murind de cald in casa ma gandeam sa ma duc sa deschid geamul sa intre niste frig, avand in minte aerul ala rece de iarna care iti intra in oase si care in loc sa te paralizeze de trezeste si te face sa fii mai viu ca niciodata. Azi e un pic mai racoare si adie vantul, deci ne putem duce cu gandul, chiar daca nu e cazul, la toamna… O poza dintr-o toamna superba la Munchen….
De cativa ani buni 15 iunie, ca si 15 septembrie, nu mai reprezinta mare lucru pentru mine. Nu mai este nici un sfarsit, nici un inceput de an scolar. S-a terminat. Mai intai de toate pentru ca anul universitar e decalat fata de cel scolar, iar mai apoi pentru ca nici cel universitar nu mai prezinta nici un interes. Este adevarat ca mai sunt inca studenta… dar e o altfel de studentie decat prima studentie… Ma incearca totusi o nostalgie… Cu cata ardoare asteptam acest 15 iunie! Cu cate bucurie asteptam sa scap.
O stiti pe aia cu Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita!! ?? Stiam si eu ca e adevarata, dar cateodata tot mai sper sa scap. Nu stiu de ce m-am legat la cap daca tot nu ma durea pe mine. Am vrut sa impac si capra si varza si am sfarsit prin a ma enerva eu! Eu, aia cu fapta buna, pe care nici capul n-o durea… Asa imi trebuie!! Noroc ca mi-am cumparat carte de la targ: Toate familiile sunt psihotice :)))) Data viitoare promit sa stau in banca mea 😀 Later Edit: Hai ca n-a fost chiar atat de rau :)) Ia sa mai indulcim un pic situatia 😀
Caldura mare, mon cher!! spunea Caragiale si cred ca nici nu era atunci atat de cald ca acuma. Caldura peste tot. Te prinde, te invaluie, de doboara si te lasa in nefiinta, la umbra cu o durere grozava de cap. M-a prins caldura rau azi langa un cires. Am tot incercat sa ma pitesc dupa un cercel sau altul de cirese bine copate, dar nu am reusit. M-a doborat! Am obosit 🙁 S-a mai dus o saptamana si sunt doar cu un pic mai putin obosita ca la sfarsitul celei trecute. Ma asteapta o saptamana destul de aglomerata…. Am terminat Buna seara, Melania! Urmeaza Woody Allan…Inca mai simt in aer de departe un miros puternic de tuberoze proaspete… Caldura mare
Azi frappe-ul cu care m-am laudat ieri n-a mai vrut sa iasa. La examen m-am intors sa modific un raspuns corect intr-unul gresit. Am mancat ceva mancare buna si am baut un vin alb rece, dar nu destul de rece. Am vazut o piesa de teatru buna, chiar destul de buna 🙂 Am vazut si niste prieteni. Acum e tarziu in noapte si caldura este inca mare. Am dat peste cap 2 litri de apa rece aproape pe nerasuflate. O sa ma duc in pat si poate o sa dorm, poate o sa citesc sau poate o sa mai vad un film…. A fost o zi obistoare, urmeaza altele… Noapte frumoasa…. P.S. Ieri m-am aprovizionat cu ceva carti de la
Cianura pentru un suras de Rodica Ojog-Brasoveanu… Vara trecuta am auzit asta 2-3 saptamani la televizor in fiecare dimineata, urma sa apara cu Adevarul. Inca imi suna in urechi vocea barbatului din reclama spunand Cianura pentru un suras… Cianura pentru un suras… Cianura pentru un suras… Sigur ati auzit vocea aia speciala din reclama… Titlul mi s-a parut genial, de autoare recunosc ca nu am auzit. A parut in august, eram in cocncediu dar am zis ca nu pot rata asa ceva. Era intr-o joi si eram la Iasi, imi aduc aminte ca am cumparat-o de la parterul unui mall, cred ca Moldova Mall… Stiu, stiu… memorie de elefant :))) (data exacta n-am mai mentionat-o ca sa nu va sperii
Cei doi iubiti ai mei… 😀
Asa miroase vara, a peste prajit?! Cel putin asa miroase in casa de doua zile, nu de la mine, de la vecini. De la mine miroase a crini, a crini albi, simplii, frumosi. A venit vara si eu stau pitita bine in casa sa nu cumva sa ma prinda soarele sa ma coloreze in ciocolata. Dar din pacate am inceput sesiunea si toate, toate examenele sunt la pranz in mijlocul zilei. 2 ore si ceva dus-intors pentru nici 5 minute de examen cu tot cu logat, de-logat, cu urcat si coborat treptele… Tot cam 5 minute imi ia si sa invat, mai degraba sa citesc, grilele. Mai mult imi ia sa asez frumos in pagina intrebarile pentru a le putea
Dintr toate lunile anului, luna mai imi este cea mai draga. Nu numai pentru ca am atatea motive de sarbatorit, ci si pentru ca e cea mai frumoasa luna de primavara. Luna asta mai, mai 2010, nu a fost perfecta cum mi-as fi dorit-o, dar a fost frumusica 🙂