Caldura, caldura, caldura…
Caldura mare, mon cher!! spunea Caragiale si cred ca nici nu era atunci atat de cald ca acuma. Caldura peste tot. Te prinde, te invaluie, de doboara si te lasa in nefiinta, la umbra cu o durere grozava de cap.
M-a prins caldura rau azi langa un cires. Am tot incercat sa ma pitesc dupa un cercel sau altul de cirese bine copate, dar nu am reusit. M-a doborat! Am obosit 🙁 S-a mai dus o saptamana si sunt doar cu un pic mai putin obosita ca la sfarsitul celei trecute. Ma asteapta o saptamana destul de aglomerata…. Am terminat Buna seara, Melania! Urmeaza Woody Allan…Inca mai simt in aer de departe un miros puternic de tuberoze proaspete… Caldura mare ce nu te lasa sa visezi, caldura mare ce nu te lasa sa speri, caldura mare ce nu te lasa sa vrei… Caldura mare, mon cher!!
Am facut un dus fierbinte, s-a facut racoare… 🙂