Aştept primul vânt să mă aducă acasă Am obosit şi nu mai cred în minuni Dincolo de deşert nu există vreo oază Oamenii cu măşti, n-au fost – nu vor fi buni Şi merg şi merg pe drumul ăsta sinuos Cu o inimă-n flăcări, şi-o privire de gheaţă Răni anesteziate de un chip frumos Undeva nu aud vreun cântec să mă scoată