About luck…
Intotdeuna, cred, m-am considerat un om norocos. Nu ca nu mi s-ar fi intamplat si lucruri neplacute, dar am invatat candva, nu mai stiu exact cand anume, ca e bine sa vezi partea buna a lucrurilor oricat de gol ar fi paharul. Cand mi se intampla sa am ghinion (cel putin asa pare la prima vedere) ma gandesc ca de fapt asta ma v-a conduce spre ceva de bine, ca drumul nu era pe acolo si ca o sa-l gasesc pe cel corect. Asta e ceea ce ma tine in viata, asta si faptul ca respir :))
Cand eram in liceu, cel putin in clasa a 9-a, stiu ca ii inebuneam pe toti ca eu am noroc. Orice mi-ai fi spus ca se poate intampla, eu iti ziceam ca eu am noroc. Daca se zvonea ca dam lucrare asta sigur nu se intampla pentru ca eu aveam noroc, iar daca totusi dadeam lucrare sigur era ceva ce stiam ca doar eu aveam noroc. Acum sa nu va inchipuiti ca aveam numai 9 si 10. Da’ de unde… dar secretul era sa te multumesti si cu mai putin, sa apreciezi ce primesti, 7 sigur era mai bun decat 4 si chiar si 4 era mai bun decat 2. :))
Sa nu intelegeti gresit, nu gandesc ca daca ai vise mai mici e mai simplu sa le realizezi si e mai bine sa nu-ti doresti marea cu sarea. Ba din contra. E grozav sa vrei sa muti muntii din loc, dar trebuie sa ramai cu picioarele pe pamant in timpul asta. Nu poti invinuii norocul cand tu nu ai facut nimica pentru asta.
Desi om norocos cum sunt, n-am jucat niciodata la loto, doar la „din alea” de le cumperi de pe strada si le razui. Zic „din alea” pentru ca nici nu stiu cum le cheama, poate lozuri sau cam asa ceva. De nenumarate ori am castigat „mai incearca o data”, adica 1 leu sau 3 lei sau cat o fi, dar vanzatorul tot timpul te pune sa mai tragi o data…
Ma intreb daca merge si in viata asa, sa mai tragi o data, sa iti mai incerci o data sansa…