Revelionul…
Cand eram mica, normal, faceam revelionul acasa cu ai mei. Ne uitam la televizor la Nae si Vasile, la Stela si Arsinel, ascultam muzica si altecele. Mancam bine si de toate, aveam grija ca la miezul noptii sa avem farfuria plina cu sarmale cu mamaliguta si paharele pline cu sampanie. A fost un an sau doi cand impreuna cu Luca faceam scheciurile noastre, mare parte improvizate pe moment. Ne imbracam frumos si le prezentam parintilor si lu’ Toma in fata bradului. Cred ca la un moment dat Luca si canta la chitara. Nu eram noi foarte priceputi, dar eram apreciati oricum. Mai tarziu, pe la 3-4 noaptea, ne apucam sa jucam Rummy sau carti (Rentz sau Whist) si mai rar chiar si Scrabble. Tata deobicei se culca pe la faza asta pentru ca el nu juca niciodata. Iar noi ne culcam tarziu dimineata, pe la 6-7, daca nu cumva ne apucam sa ne certam la jocul de carti si ne imprastiam mai devreme fiecare in camera lui.
Mai tarziu, dupa ani, Toma a inceput sa nu mai stea de revelion cu noi si apoi nici Luca. Am ramas singura acasa cu ai mei. Nu mai stiu ce faceam… Tata tot pe la 3-4 se culca si eu cu mama ori mai stateam la televizor ori eu ma duceam la mine in camera, ascultam radioul si dezlegam rebus sau citeam carti. In 2001, am luat o sticla mare de sampanie si am fost cu ai mei in Piata Revolutiei. Acolo m-a prins inceputul noului mileniu. Luca imi zicea sa vin cu el pe la petrecerile la care se ducea, dar nu m-am dus decat tarziu, o data cand eram deja in facultate.
Din cate revelioane au trecut cele mai multe le-am facut clar acasa. Am facut unul la Rasnov, unul la Tusnad, unul la Zarnesti si am fost in 2 sau 3 ani la petreceri. Atata. Iar vine revelionul iar ne intrebam cu totii ce facem… E asa important?? Nu prea cred. Cand eram mica aveam impresia ca e ceva important, acuma nu mai pare asa. In facultate ziceam ca trebuie neaparat sa ne mega-distram si sa fie petrecerea cea mai tare, dar nu cred ca a fost asa.
Nu stiu care e cel mai tare revelion pe care l-am trait pana acuma dar varianata mea de revelion cred ca ar arata asa: intr-un club undeva in Bucuresti cu muzica faina, ceva bautura buna, vin si sampanie poate si-un cocktail, doua… ceva de ciugulit, dar doar frugal cat sa nu ni se faca rau de la bautura si ceva prieteni… sa plecam de la petrecere pe la 4-5 dimineata, sa ninga afara linistit si sa alergam prin zapada, sa radem, sa fim veseli, sa ne bucuram si pentru o clipa macar sa uit de toate, toate… sa stam pe strazi pana se lumineaza si sa privim dimineata noului an….
Nu stiu daca v-a fi revelionul anului 2010, dar cine stie… poate…. poate….
In mare parte cam asa a fost 🙂
a lipsit zapada, ca mai mult a plouat si nici n-am vazut rasaritul…