Vacanta… ep3 – Cum m-am pierdut de Cip la Bergamo…
Eram cu Cip intr-o dupa-amiaza prin Citta Alta si eu ma plangeam ca mi-e somn. Mancasem si bausem la pranz si tare as fi tras un pui de somn. Mai greu in mijlocul cetatii totusi :))) asa ca Cip nu intelegea de ce ma lamentez, daca tot n-am nici o solutie pentru somn, iar eu nu vroiam sa beau cafea sa ma trezesc ca doar bausem vin sa ma ametesc :))) Cum ne certam noi asa, m-am enervat rau si am luat-o din loc destul de repede, Cip venind in urma mea ceva mai incet. Cu o zi inainte descoperisem un parc, Parco delle Rimembranze si amanasem plimbare la el pentru ziua asta, numai ca nu mai stiam cum sa ajungem la el pe stradute. Cum am luat-o eu voiniceste inainte, am nimerit drumul cel bun din intamplare. Total din intamplare, pentru ca eu habar n-aveam ca sunt pe drumul cel bun :)) si tocmai cand am ajuns langa straduta care ducea direct la parc, am luat-o in alta directie, m-am invartit prin Piazza Mercato si asteptam sa apara si Cip sa vedem in ce directie o luam. Cip in schimb ma pierduse din ochi, dar a observat straduta spre parc si a luat-o intracolo, crezand ca si eu tot pe acolo am luat-o si uite asa ne-am pierdut unul de altul :)) Acuma rad, dar atunci nu mi s-a parut prea amuzant… Cum nu-l vedeam pe nicaieri, am scos telefonul sa-l sun. Surprize, surprize… n-aveam semnal. Constatasem deja ca Vf-ul statea cam rau cu semnalul in cetate. Dau sa caut retea ca sa-l pot suna si mi se termina bateria la telefon. :))) La faza asta am intrat in panica. Eram cu mainile in buzunar, nu aveam nimica, caci buzunarele erau goale. Nu aveam acte, nici bani, nici bilet de autobuz, pentru ca toate erau la el. Habar n-aveam ce sa fac. In piata in care ma aflam se intalneau vreo 5 strazi. Pe doua dintre ele nu o luase sigur. Una mergea inapoi de unde venisem si inca doua. Am stat un pic acolo poate, poate apare. Apoi am avut impresia ca am vazut pe cineva care semana cu el pe una din cele doua strazi, am luat-o intracolo, dar nu era el…. Acum ma intreb ce naiba a fost in capul meu de nu am luat-o pe strada cealalta, pentru ca evident, era strada cea buna, care mergea la parc si l-as fi gasit destul de repede pe Cip, dar nu, eu nu mi-am dat seama si desi asta era singura optiune valida eu am ignorat-o. Am luat-o inapoi pe unde am venit si am ajuns in Piazza Vecchia, unde mancasem la un restaurant. Bagasem de seama cat statusem acolo ca doi dintre angajati erau romani si m-am gandit ca as putea gasi ceva ajutor acolo, ca habar n-aveam ce altceva sa fac. M-am inteles cu oamenii aia de acolo in engleza mea de balta, sa ma lase sa-l sun pe Cip de pe telefonul lor. Inutil desigur, pentru ca nici el n-avea semnal :))) Restaurantul se inchisese, v-am zis ca la ei restaurantele se inchid dupa pranz pana seara, dar am avut noroc ca romanca pe care o vazusem mai devreme n-apucase sa plece si a chemat-o cineva sa vorbeasca cu mine. I-am explicat si ei problema si m-a ajutat. Dupa ce s-a schimbat, a venit cu mine si mi-a cumparat bilet de autobuz sa am cu ce ma intoarce la hotel in caz ca nu-l gaseam totusi pe Cip prin cetate si mi-a dat si 2 euro bani de-o cafea. Ca sa vedeti ce romanca draguta am gasit eu acolo, in Bergamo. Cand sa ma despart de ea, l-am gasit pe Cip :)) asa ca i-am inapoiat banii si biletul. Cip nimerise, cum v-am spus, strada cea buna spre parc si m-a cautat acolo, dar eu nimica… :))
Doamneeee nu cumva suntem surori si nu stim?:)) nu de alta dar si eu patesc chestii de genul…si destul de des:)))
:)))) E bine de stiut ca nu sunt singura de pe lume cu astfel de probleme :)))
:)) super tare