asa mi se intampla mie… sa plec……
tic, tac, tic, tac, tic… bang, banggg, bangg…… ceasul a sunat ora exacta, timpul a expirat, n-a mai ramas nici o zi, nici o ora, nici maacar o secunda amarata…. tragi linie, scazi, aduni, stornezi si apoi le asezi corect pe toate… la sfarsit toate stau aranjate frumos, rand dupa rand…. la sfarsit se lasa tacere…. e greu sa pleci, dar nu ai alta solutie…. cateodata te grabesti sa pleci, cateodata te grabesti sa ramai… niciodata nu e o alegere usoara…. eu niciodata nu m-am grabit sa raman…. doar sa plec…. mereu teatral, mereu fara cale de intoarcere, cuvintele sunt grele si nu se pot sterge si nici macar storna…. da, ati ghicit, am plecat iar din loc, in lumea larga care mereu pare sa ma astepte…. oare asta imi e dat sa fac?! mereu sa plec? si totusi sunt tot acolo, rareori parasesc careara…. ce-i drept cararea pare foarte serpuita si cu multe suisuri si coborasuri, mereu obosesc, mereu ma plictisesc….. linia de final s-a tras, soldul e corect, munca e bine facuta, eu sunt apreciata, mereu la final, mereu cand e mult prea tarziu…
undeva acolo departe este trenul meu, totul este sa ajung in gara inaintea lui…