No name….

Ile/ June 29, 2009/ Ganduri/ 1 comments

Era dimineata si in linistea din camera suna telefonul. S-a trezit brusc. Astepta telefonul asta. Era telefonul care o anunta ca o ia de la capat. S-a dus la calculator sa-si verifice mailul. Nu primise nimic, probabil ca o sa mai dureze un pic. Asta era, trebuia din nou sa o ia de la capat si vroia sa o faca in mare fel. Tot incercase marea cu sare, dar nu iesise nimica. Tot astepta sa inceapa o viata noua, dar inceputul se lasa asteptat. Lua micul dejun tarziu, putin inainte de pranz. Vroia sa iasa in lume mai tarziu. Se gandea ca vara e pe sfarsite, ca o sa vina toamna. Nu facuse mare lucru in vara asta, doar se pregatea incetul cu incetul pentru noul inceput. In sfarsit realizase ca de fapt mai era mult, ca viata avea alte planuri cu ea. Era indecisa, putea face oare fata provocarilor care o asteptau? Uneori se imbarbata si isi spunea ca da, ca nu e prea greu, ca va reusi sa-si depaseasca si fricile si prejudecatile. Ii era dor de vremurile cand viata i se parea simpla, dar oare fusese vreodata asa? Daca viata era simpla, se descurca singura sa o complice, gasea probleme acolo unde nu era nimica. Cand nu reusea, lua o carte sa citeasca si se identifica cu personajele de acolo. Sigur era ceva ce i se potrivea.

Ar fi fumat o tigare, dar se lasase de mult de fumat.

Avea multe probleme existentiale si vroia o rezolvare.

In dimineata aceea, cand sunase telefonul, avea un cosmar. In mod periodic visa o individa, o cunostea, ii era antipatica. Nu ii placuse de la inceput. De ce oare ii bantuia visele? Avea o vaga banuiala, dar nu vroia sa o creada. Alteori visa alti oameni, se certa cu ei, ii injura, cateodata ii lua la bataie. Nu facuse niciodata asta in viata reala. Nu stia daca era pentru ca nu avea curajul sau doar pentru ca nu era civilizat sa faci asta.

Reusi sa se imbrace si iesi in oras sa mai bea o cafea. Ii placea sa bea cafea, mai ales neagra.