No name….

Era dimineata si in linistea din camera suna telefonul. S-a trezit brusc. Astepta telefonul asta. Era telefonul care o anunta ca o ia de la capat. S-a dus la calculator sa-si verifice mailul. Nu primise nimic, probabil ca o sa mai dureze un pic. Asta era, trebuia din nou sa o ia de la capat si vroia sa o faca in mare fel. Tot incercase marea cu sare, dar nu iesise nimica. Tot astepta sa inceapa o viata noua, dar inceputul se lasa asteptat. Lua micul dejun tarziu, putin inainte de pranz. Vroia sa iasa in lume mai tarziu. Se gandea ca vara e pe sfarsite, ca o sa vina toamna. Nu facuse mare lucru in vara asta, doar se

Read More

Tic, tac, tic….

Vreau să fug și nu pot, picioarele mi se lipesc de asfaltul topit….vreau să fug, dar singura soluție e să merg încet, pas cu pas, un picior înaintea celuilalt, doar așa pot reuși să evadez…. o lună, tic, tac, tic… secundele se târăsc pe ceas mai leneș decât picioarele mele pe asfalt, mai trebuie să rabd o lună….

Alambicat…

Când oare or să ia toate sfârșit? când, pentru o clipă, voi putea sta in loc? când cerul va avea exact culaorea pe care mi-o doresc?… îmi simt oboseala din pleoape, picioarele grele și mintea amorțită…. vreau să urlu și nu e tocmai potrivit, vreau să înțeleagă toți că nu se poate și totuși prea puțini înteleg…. lumea largă iși cere iar tributul și eu nu-mi doresc decât să-l pot plăti… ce ieri mi se părea imposibilul, azi cu siguranță nu mai e….. mi-ar plăcea ca timpul să stea o clipa în loc și, chiar în clipa în care nimeni nu e atent, eu să plec pe șest :))))